SCHITUL MĂNĂSTIRE PĂTRUNSA

 Schitul- mănăstire este situat în comuna Bărbatesti, judetul Valcea, la 7-8 km depărtare de sat și are hramul "Cuvioasa Paraschiva", de la numele mamei episcopului Clement (Climent). Din Bărbăteşti se parcuege un drum forestier de vale, de cieca 5 km, după care urcă pe versantul nordic al muntelui Buila circa o oră, urcuş abrupt. Mănăstirea de călugări cuprinde două biserici. Biserica veche, care este monument istoric și una mai mare și foarte nouă, construită în anul 2006.

Mănăstirea Pătrunsa - biserica cea veche de până în 2006

           Acest schit a fost construit în anul 1740 de către Episcopul Climent (Clemen) al Râmnicului în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran, din Pietrarii de Jos.  Fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, s-a adapostit la poalele muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa. Mănăstioara mai este numită și sora Frăsineiului pentru că aici, chiar dacă femeile au voie să ajungă, nu au voie să rămână peste noapte.

Acareturile și stăreția cea veche a schitului-mănăstire

          Schitul inițial a fost distrus curând în urma căderii unei stânci și refăcut în sec.al 18-lea. Biserica veche este de mici dimensiuni și este construită din ziduri groase de piatră și cărămidă. In 1806 a fost refăcută de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru și postelnicul Bărbătescu și s-a terminat de zugrăvit, în iulie 1808.

Biserica și clopotnița cea nouă construite după 2006

               In anul 1895, schitul a fost iarăși părăsit şi lăsat fără slujitori, dar a fost readus la viaţă între anii 1934-1935 şi resfințit în ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu.

Construcția bisericii, care a dăinuit singură până în 2006, datează de la începutul sec.al 19-lea, iar pictura este executată în stil brâncovenesc, cu influențe populare (vezi Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe pictat deasupra intrării la pridvorul exterior).

Schitul-mănăstire cel vechi-înainte de 2006

            Biserica cea tradițională a suferit modificări în anii 1963 şi 1977, când a fost construită stăreția, sub îngrijirea lui Veniamin Grigorescu (1935-1975) și Paul Niculescu 1975-1990, atunci fiind închis pridvorul și biserica acoperită cu tablă.

Biserica și clopotnița construite după 2006

               Schitul se păstrează astăzi în stare bună şi este declarat monument istoric.

            Imediat după 1990, pe terenul sub formă de pajiște înclinată, din apropiere de vechiul schit sau adunat un număr mare de noi monahi, în majoritate tineri. Aceștia și-au construit, după voie, căsuțe-chilie, depărtate între ele. Materialele, altele decât lemnul, le-au cărat cu spinarea pe urcușul abrupt, monahii asemănându-se cu furnicile. Viaţa de obşte s-a ridicat la circa 35 de vieţuitori. In anul 2006 s-a înălţat o nouă biserică, mai spațioasă, prin grija preotului Varsanufie Gherghel. 

           Un aspect important aspect este că după anii '90, Pătrunsa a avut o altă denumire, transmisă verbal de către pelerini și de turiștii montaniarzi care rămâneau peste noapte aici. Schitul Pătrunsa era cunoscut drept ''schitul copiilor''. Definiția era dată de faptul că, spre deosebire de alte schituri și mănăstiri, călugării care erau retrași aici aveau vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. ''O mănăstire a îngerilor'', au spus mai târziu clericii. De altfel unul dintre călugării actuali ai Pătrunsei este fostul actor Dragoș Pâslaru. După ce a fost bătut la mineriada din 1990, s-a retras la viața monahală, inițial la Frăsinei și apoi definitiv într-o chilie în pădurea de lângă schitul Pătrunsa. 
          In prezent, mai bine de jumătate dintre cei 40 de călugări care viețuiesc aici au până în 30 de ani și au preferat în locul metropolei, chiliile construite de ei din pădurile sfinte din jurul schitului Pătrunsa. Sunt numite acum păduri sfinte pentru că pe poteca ce urcă spre schitul-mănăstire există din loc în loc troițe care indică pelerinilor apropierea de unul din locurile cele mai izolate din viața monahală din România.

Biserica  cea veche a mănăstirii-existentă până după 2006

         Aceasta este plasată mai aproape de peretele stâncos al muntelui Buila şi are, în plus, o clopotniţă înaltă de zidărie, aproape egală în înălțime cu biserica. Biserica nouă are un plan treflat şi trei cupole, una mare peste naos şi două mai mici în față, pe pronaos. 
         Schitul Pătrunsa a fost la un pas de a pierde această însingurătate, "viața isihastă", după anii 2000, când autoritățile locale au dorit să civilizeze zona, având în proiect realizarea unui drum auto și aducerea curentului electric, gândind poate că astfel va spori numărul de turiști. Călugării au protestat după ce a fost adus în zonă un alt stareț, iar proiectul a căzut. Un sprijin în acest sens a venit și partea administrației Parcului Național Buila Vânturarița, care dorește conservarea acestui areal.

Noi chilii individuale construite după 1990

         La schitul-mănăstire Pătrunsa se  mai poate ajunge, cu maşina, prin lococalitatea Păuseşti Malgaşi, până la aproximativ 1,2km depărtare, pe un drum forestier foarte bun, pe la Schitul Pahomie. Cei 1,2 km se parcurg pe jos pe o poteca superbă printre chilii şi izvoare limpezi.



Peisajul cel vechi al mănăstirii Pătrunsa (înainte de 2006)

La schit pot înnopta doar barbații, care primesc masa și cazare în schimbul respectării regulilor interioare ale lăcașului de cult, anume participarea la toate slujbele și abținerea de la consumul de carne. Cazare: 2 camere, cu cate 3 paturi; o camera la mansarda, cu 10 paturi.