Această ctitorie
a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost
desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială.
Biserica cu hramul Sfinții Petru și
Pavel din componența fostei mănăstiri a fost ctitorită între anii 1612-1622 de
domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) în orașul Solca
(județul Suceava).
Monumentul Mănăstirea Solca este format din 6 obiective:
- Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" - datând
din anii 1612-1622
- Ruine de chilii - datând din 1622
- Beciuri - datând din 1622
- Zid de incintă - datând din 1622
- Turnuri - datând din 1622
- Clopotniță - datând din 1622
Localitatea Solca este așezată într-o vale pitorească aflată
la poalele Obcinelor Bucovinei, la o altitudine medie de 522 de metri. Prima sa
atestare documentară datează dintr-un document din 15 ianuarie 1418, din timpul
domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). La 7 martie 1502, Luca Arbore, portarul
Sucevei, a cumpărat satul Solca de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui
Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare
Mănăstirii Sucevița.
La începutul sec.al 17-lea, localitatea a fost
cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie
domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron
Costin, boierul Ștefan Tomșa "direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de
pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei" a ajuns domnitor în
anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El
a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări
de sânge.
Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște anul în care s-a
început construirea Mănăstirii Solca. Unele lucrări acreditează anul 1612 ca an
al începerii construcției, dar nu există date precise care să sprijine această
ipoteză. Cert este că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a
făcut prima danie de sate, menționându-se în acel document că "am început
și am făcut biserică și mănăstire ... care s-au sfințit întru pomenire sfinților
întru tot lăudaților apostoli de frunte întâi șăzători Petru și Pavel și altor
sfinți apostoli". Documentele și cronicile aduc precizarea că
evenimentele de la sfârșitul primei domnii a lui Tomșa nu i-au permis
domnitorului să finalizeze întreg complexul mănăstiresc. In cea de-a doua domnie a sa (1621-1623), Ștefan Tomșa al
II-lea a construit zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din
fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări.
Intr-un document din aprilie - iulie 1623, se menționează că
fiind "scos din patria domniei sale", domnitorul Ștefan Tomșa
"n-a putut-o sfârși" în prima domnie. Astfel, în a doua domnie
"a sfârșit cu totul și această sfântă mănăstire Solca... și a miluit și
întărit acest dumnezeiesc hram cu sate și cu vaduri de moară și cu țigani și cu
vii și cu alte felurite miluiri". Ștefan Tomșa a făcut mănăstirii noi
danii și întăriri de proprietăți într-un document din 25 iunie 1623 în care
declara că a finalizat mănăstirea și biserica "care s-a și sfințit în
numele sfinților, preaslăviților și întâilor stătători și apostoli de frunte
Petru și Pavel".
Letopisețul lui Miron Costin precizează că Mănăstirea Solca
a fost finalizată de construit în 1622. După vorbele cronicarului, "și cît
s-au mîntuitŭ de împărățiie, s-au apucat cu toată osirdiia de obîrșirea
mănăstirei Solcai, care urdzise la domniia dintăi, ce nu o fîrșise. Este
mănăstirea Solca obîrșită de dînsul și sfîrșită în anul 7131,
după'împărățiie". Domnitorul Ștefan Tomșa a fost mazilit în 1623 și a murit
printre străini pe malurile Bosforului. Lucrările au
continuat și după mazilirea ctitorului. Intr-un document din 2 mai 1635 se
menționează că logofătul Cîrstian ar fi construit un turn și un zid de piatră
la mănăstire în timpul domniei lui Radu Mihnea (1623-1626).
In această mănăstire și-a desfășurat activitatea eruditul
arhimandrit Vartolomei Măzăreanul (n. circa 1710 - d. 1779). Originar din
părțile Câmpulungului, acesta fusese călugărit la Mănăstirea Putna unde a
îndeplinit și funcția de egumen (1757-1758, 1759 și 1762-1768). Intre anii
1768-1774 a fost egumen al Mănăstirii Solca, după care a revenit la Putna, unde
a condus o “școală duhovnicească" pentru pregătirea preoților. In perioada cât a fost egumen la Solca, Vartolomei
Măzăreanul a continuat munca unui alt ieromonah, Teodor Scânteie, care se
ocupase de școala mănăstirească de aici. Intre anii 1769-1770, la dorința
expresă a generalului rus Elem, el a făcut parte din delegația diplomatică
moldovenească condusă de episcopul Inochentie al Hușilor. Din această
călătorie, Vartolomei a adus la Mănăstirea Solca numeroase cărți și veșminte.
Sunt de menționat o Sfântă Evanghelie bogat ornamentată, împreună cu 37 cărți
în limba slavonă.
La Mănăstirea Solca, arhimandritul Vartolomei Măzăreanul a
scris și a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit, în 1773, un letopiseț al
Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron
Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce. Printre lucrările scrise de el cu
referire la Mănăstirea Solca sunt de menționat: "Condica sfintei mănăstiri
Solcăi" (1771), "Catastih de toate scrisorile a sfintei mănăstiri
Solcăi" (1771) și "Arătare pentru Ștefan Tomșa voievod, domnul Țării
Moldovii, ctitorul sfintei mănăstiri Solcăi" (1772). In
"Condică" sunt înregistrate toate obiectele de cult, cărțile,
manuscrisele și documentele care se aflau la acea dată în patrimoniul
mănăstirii.
In anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat o parte din nordul Moldovei,
teritoriu pe care l-a denumit Bucovina .
Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din
Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița.
Ctitoria lui Ștefan Tomșa de la Solca a funcționat ca mănăstire de călugări
până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica
mănăstirii a devenit biserică parohială. In acel moment, Mănăstirea Solca deținea în Bucovina
următoarele sate: Solca, Arbore, Botoșana și Cajvana cu păduri de fag, brad și
stejar, 3 mori și o piuă de postav; Iaslovăț, Bădeuți, 0,5 Milișăuți; Țibeni
(Isten-Segie) cu fostele sate Ivăncicăuți, Pârlișeni și Drăgănești cu păduri de
stejar; Grănicești cu păduri de stejar; Hrincești și Ceplințe; muntele Cocoș;
muntele Găina; muntele Porcescul și Muntele Botoș. In Moldova , mănăstirea deținea următoarele sate:
Mănăstireni (jud. Botoșani) cu 2 heleșteie; Faraoani (jud.. Bacău ) cu pădure de stejar și 2 mori; un
heleșteu în Balta Lucii (Fălcei); o vie la Corsaci (jud. Suceava). Din cei 11
călugări, 4 au fost transferați la Dragomirna, 6 au plecat peste graniță în Moldova și al
unsprezecelea, călugărul, care avea 80 de ani, a fost tolerat să
rămână în Bucovina .
.jpg)
Odată cu desființarea Mănăstirii Solca, multe obiecte de
cult și cărți menționate în condica lui Vartolomei Măzăreanul au fost duse la
cele trei mănăstiri păstrate de austrieci în Bucovina . In prezent, la Mănăstirea Putna se păstrează "Condica sfintei mănăstiri
Solcăi", unele cărți aduse de Vartolomei Măzăreanul din Rusia, un
tetraevanghel slavon îmbrăcat în catifea roșie și având mențiunea că a fost
"cumpărat de Constantin Roșca mare vornic și l-au ferecat frașii săi Ghoerghe vistiernic și Vasilie mare armaș și l-au dat sfintei mănăstiri din
Solca", o candelă de argint cu inscripția "Vartolomei, arhimandrit
din Solca 1772", precum și un felon de culoare cărămizie, împodobit cu
numeroase icoane, cruci și ornamente de fir de aur și argint și având o
inscripție în limba slavonă ("Acest felon l-a făcut binecinstitorul Domn
Io Ștefan Voievod pentru sufletul său și al părinților și al copiiilor săi în
anul 7122 (1614) martie 18"). La Mănăstirea Sucevița se află două feloane
de atlas roșu și cu aceeași inscripție ca și cel de la Putna, un stihar
diaconesc din atlas roșu și un tetraevanghel slavon cu următoarea însemnare:
"Această sfântă evanghelie este a mănăstirii Solca să (se) știe. Varlam,
egumen Solca".
La Mănăstirea Dragomirna au fost duse multe cărți de la
Mănăstirea Solca, precum și o dveră cu icoana Adormirii Maicii Domnului, cusută
pe catifea roșie și donată de Ștefan Tomșa. De asemenea, în colecția Mănăstirii
Sf. Ioan cel Nou din Suceava se află un "Apostol" în limba slavonă,
din sec.al 17-lea. Majoritatea cărților, veșmintelor și obiectelor
de cult de la Mănăstirea Solca s-au pierdut.
Desființarea mănăstirii a dus la decăderea complexului
mănăstiresc. In anul 1785, paraclisul "Sf. Gheorghe" din turnul de
poartă a fost transformat pentru o perioadă în inchisoare. Chiliile de lemn au
devenit locuințe pentru funcționarii depozitului de sare. Pe lângă
majoritatea odoarelor care au luat calea altor mănăstiri, sau au fost pierdute. Catapeteasma lucrată în lemn și aurită (1613) a fostei mănăstiri a fost transportată
la Arbore și de acolo la Dragomirna. In locul vechiului iconostas, a fost adusă
catapeteasma de la Mănăstirea Dragomirna care a fost refăcută în 1885. Trapeza și chiliile
călugărești au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost
dărâmată în timpul primului război mondial.
Intre anii 1901-1902, au fost efectuate lucrări de
restaurare generală a bisericii din Solca sub coordonarea arhitectului austriac
Karl A. Romstorfer, modificându-i-se forma în oarecare măsură, într-un stil
destul de romantic. Cu această ocazie, au fost demolate zidurile
despărțitoare dintre pronaos și naos (care încadrau camera mormintelor), iar
cele două lespezi funerare au fost ridicate și fixate în cârlige de fier lângă
peretele stâng al pronaosului. De asemenea, una din vechile uși interioare a
fost mutată în peretele sudic al încăperii mormintelor unde s-a deschis o nouă
intrare în biserică. Cu acest prilej, s-a refăcut și acoperișul. In 1949 a avut
loc un incendiu care a distrus acoperișul de pe turlă și altar. Lucrări de
întreținere și reparații au avut loc în anii 1951 și 1958. Ultimele lucrări de
restaurare datează din anii 1985-1990.
Dincolo de toate vicistitudinile mănăstirea a parcus patru secole de serviciu divin ortodox.
Biserica
"Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Solca a fost construită de
domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea, probabil pentru a-i servi acestuia ca
necropolă. Așa se poate explica prezența unei încăperi a mormintelor în incinta
lăcașului de cult. Această încăpere a rămas nefolosită, deoarece domnitorul
ctitor a fost mazilit și a murit departe de țară, la sfârșitul celei de-a doua
domnii. Soția și copiii săi nu s-au bucurat de privilegiul de a fi înmormântați
în biserică, iar astfel gropnița a rămas neutilizată voevodal ci numai ci pentru unele decese boierești.
Arhitectura bisericii
Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din fosta Mănăstire Solca
este un monument caracteristic al arhitecturii moldovenești din secolul al
XVII-lea, având elemente arhitectonice ale bisericilor din veacurile
precedente, dar și elemente noi. Acest edificiu se aseamănă cu biserica
Mănăstirii Dragomirna ca proporții, ornamentație și, într-o anumită măsură, ca
plan.
Cele două biserici (de la Solca și Dragomirna) sunt
considerate a fi cele mai înalte din nordul Moldovei. Biserica de la Solca
are o înălțime de 36 metri și ziduri groase de aproape 2 metri. Masivitatea
construcției este demonstrată și de cele patru perechi de contraforturi înalte,
cu copertine cu profile gotice, de îngroșarea aparentă a zidurilor care
marchează absidele laterale, de prezența unui rând de console mici care susțin
acoperișul sau a unor găuri de ventilație care străpung pereții deasupra
bolților. Acoperișul lăcașului de cult este din țiglă emailată.
Lăcașul de cult este iluminat în interior prin 10 ferestre
de dimensiuni mici, cu chenare dreptunghiulare și amplasate la înălțime. Ele
sunt dispuse astfel: trei în pridvor (două în peretele vestic și una în cel
sudic), trei în pronaos (două în peretele sudic și una în cel nordic), o
fereastră în peretele sudic al camerei mormintelor, câte o fereastră în fiecare
absidă laterală și una în axul absidei altarului. Are plan treflat. Absidele laterale sunt marcate în exterior printr-o îngroșare
aparentă a zidurilor, obținute prin unirea la bază a două contraforturi masive.
Absida altarului este semicirculară. Turla de deasupra naosului este de formă
octogonală se sprijină pe o bază triplă: una pătrată și două stelate. Pe cele
două turle stelate se află un rând de ocnițe, iar pe baza pătrată o friză de
cărămizi smălțuite. Turla are toate cele opt laturi împodobite cu arcade duble:
pe cele patru laturi aflate în puntele cardinale sunt ferestre, iar pe
celelalte patru sunt patru contraforturi mici. Deasupra arcadelor duble se află
un brâu și două rânduri de ocnițe.
In interior, biserica este împărțită în 5 încăperi: pridvor,
pronaos, camera mormintelor, naos și altar. Intre pridvor și pronaos se află un
perete despărțitor; portalul de intrare are un chenar în arc frânt cu muluri
gotice, bogat profilate, care este încadrat de un chenar dreptunghiular. Intre
pronaos și camera mormintelor, ca și între camera mormintelor și naos au
existat ziduri despărțitoare înlăturate ulterior de Romstorfer. Una din ușile
interioare a fost mutată în peretele sudic al camerei mormintelor, unde s-a
deschis o nouă intrare. Cadrul acestei uși este format din baghete
dreptunghiulare încrucișate și alte ornamente florale.
Bolta pronaosului și cupola naosului prezintă ornamente
arhitecturale formate din torsade de piatră cioplită în formă de arce simple și
încrucișate, încadrând două calote, panouri, capiteluri și scuturi unice
specifice acestui așezământ, prin amplasare și măiestrie. In altar se află cele două nișe:
diaconiconul și proscomidiarul.
Un element
specific al bisericii din Solca este tainița (camera tezaurului), unde se
pătrunde printr-o ușă de fier camuflată de stranele din partea de nord-vest a
naosului. Tainița se află deasupra camerei mormintelor și se ajunge aici
printr-o scară de acces în spirală, destul de îngustă. Aici se păstrau
odoarele mănăstirii în vremuri de restriște, iar astăzi a fost amenajat un fel
de muzeu al bisericii în care se află veșminte bisericești, obiecte de cult și
cărți vechi. Încăperea este iluminată prin două mici ferestruici
dreptunghiulare. Scara de acces continuă apoi până în podul bisericii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu