MĂNĂSTIREA PUTNA

            Mănăstirea Putna, așezată la 33 de km nord-vest de orașul Rădăuți și 72 de km de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima și cea mai importantă ctitorie a lui Stefan cel Mare, și străjuiește, de peste cinci veacuri și jumătate, tinutul legendar al Bucovinei.

            Cronicarul Ion Neculce istorisește despre felul în care a fost ales locul pe care avea să fie zidită Mănăstirea Putna: "Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varfu de munte ce este langă manastire. Și unde au agiunsu sageata, acolo au făcut prestolul în oltariul". Alte surse au relatat fapte puțin diferite: La data de 4 iulie 1466, Voevodul Stefan cel Mare a ales locul pe care urma a fi zidită biserica Mănăstirii Putna, trăgând cu arcul de pe Dealul Crucii. Șase zile mai tarziu, la 10 iulie 1466, conform Letopisețelor de  Putna, s-a început zidirea bisericii care va fi terminată în anul 1469.

            Incepute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetății Chilia (1465), lucrările de construcție ale bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", au fost terminate în anul 1469, slujba de sfințire având loc la 3 septembrie același an (alte surse spun: In data de 3 septembrie 1470 a avut loc sfințirea Mănăstirii Putna, ceremonie întârziată de campania contra tătarilor, terminată cu victoria de la Lipnic, pe Nistru). La data de 1 mai 1481 s-au finalizat lucrările de zidire a clădirilor din incintă și a zidurilor de apărare.

La 15 martie 1484, un incendiu a distrus chiliile și a afectat parțial și biserica. In urma incendiului, voevodul Ștefan a poruncit restaurarea bisericii și pictarea ei, atât în interior, cât și în exterior.

Ștefan cel Mare, care, la 1 mai 1488, a dăruit Mănăstirii Putna craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, a murit la data de 2 iulie 1504. "Stefan Voievod, care a domnit în Țara Moldovei 47 de ani și trei luni a trecut la veșnicele lăcașuri în anul 7012 (1504), luna iulie, în ziua a doua, marti, la ceasul al patrulea din zi - ora 10." El a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Putna
De-a lungul veacurilor Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercări, precum incendii, năvăliri inamice și ocupații străine, cutremure, dar care n-au putut întrerupe desfășurarea vieții monahale. După intrarea, din anul 1775, sub ocupație habsburgică, mănăstirea a suferit o serie de transformări exterioare, prin extinderea zonei de nord a incintei, noi construcții de chilii (1852-1856), modificări ale formei acoperișului bisericii (1859), lucrări mai ample asupra acesteia având loc în 1902 sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer.

La 20 aprilie 1517 a murit și Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel masre, fiind și el îngropat tot in Mănăstirea Putna. După acesta, la 14 ianuarie 1527, a murit  Ștefăniță Vodă, nepotul lui Ștefan cel Marte, și a fost înmormântat tot in biserica de la Putna.

In anul 1653 a fost distrusă biserica Putna de oștile lui Timuș Hmelnițki, inclusiv pictura interioară și exterioară. Din porunca domnitorului Vasile Lupu s-a inceput refacerea bisericii în anul 1653. Lucrările au fost continuate de voievozii Gheorghe Ștefan (1653-1658) și Eustrație Dabija (1661-1665) și terminate în anul 1662. Intre anii 1756-1760, prin grija mitropolotului Iacov Putneanul, la mănăstire se execută importante lucrări de restaurare. Intre anii 1901-1902, arhitectul austriac K. A. Romstorfer a restaurat biserica Putna.

In anul 1904 a avut loc comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Costin Petrescu a pictat portretul voevodului având ca model portretul din Tetraevanghelul de la Humor.La data de 15 mai 1918 Consiliul Național Român din Bucovina a proclamat reintegrarea Bucovinei în Regatul Romaniei, iar în 1966, la recomandarea UNESCO, împlinirea a 500 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna s-a celebrat pe plan mondial. După lucrări arheologice pe partea de sud a complexului, în anul 1982 au început lucrările de refacere a Casei Domnesti din mănăstire, iar la data de 15 august 1988 aceasta s-a sfințit.  Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de catre  Prea Fericitul Parinte Teoctist pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Intrarea in incinta Mănăstirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată cu anul 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta stând marturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Romanești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți de seamă la Marea Serbare de la Putna din august 1871, au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se mai numește azi "Turnul Eminescu". Este de reamintit că sfințirea a avut loc în anul 1469, sau 1470, după diverse izvoare. Tot pe latura de est este situat și Turnul clopotniței, construit în anul 1882.

Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfintii Apostoli Petru și Pavel, a fost construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. Paraclisul a fost restaurat intre anii 1976-1983, cand i s-au adaugat noi spatii. Singura clădire ramasă din vremea lui Ștefan cel Mare este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. In el au fost adăpostite, în vremuri tulburi, odoarele lăcașului.
Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuită din cinci spații tradiționale: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Reconstruit de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan și Eustație Dabija (1653-1662), lăcașul a menținut datele generale ce constituiau trăsăturile epocii: plan trilobat, brâu în torsadă împarțitor al zidurilor, ocnițe din arcaturi și arcade oarbe, pilaștri, ferestre dreptunghiulare gotice. Turla are coloane răsucite, iar pridvorul închis apare aici pentru prima dată în Moldova.

Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustrație Dabija.

Camera mormintelor primește lumina de la câte o fereastră la sud și nord. Aici se află mormântul lui Ștefan cel Mare acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripție încrustată pe lespede, care spune că viteazul domnitor a fost ctitorul și ziditorul sfântului lăcaș, alături de soția sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormântul marelui Ștefan se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871. Este de reamintit că sfințirea a avut loc în anul 1469, sau 1470, după diverse izvoare.

Din camera mormintelor – gropnița - trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în sec.al 17-lea, peretele despărțitor specific liniei arhitectonice din timpul lui Ștefan. Pronaosul este luminat de două ferestre la sud și alte două la nord. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, așezate pe zidurile din sud, nord și vest. Intrarea în pridvor se face prin sud și nord, pe uși masive din lemn, ferecate cu fier. Intrările din pridvor în pronaos și din pronaos în camera mormintelor sunt și ele asigurate prin uși masive din lemn ferecate cu fier. In pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei, Iacob Putneanul, înnoitorul mănăstirii (15 mai 1778), iar pe partea nordică, mormântul Mitropolitului Sucevei, Teoctist (18 noiembrie 1478).

Altarul este luminat de 3 ferestre (est, nord și sud) și este separat de naos printr-un iconostas din lemn, cu o ornamentație sculpturală foarte frumoasă. Naosul, luminat de cate două ferestre, la sud si nord, are deasupra turla deschisă, de forma octogonală la primul etaj și hexagonală la etajul superior. La exterior se remarcă coloane torsionate și ancadramente la ferestre. Intre naos și camera mormintelor există doi stâlpi masivi din piatră, care susțin arcada ce sprijină, la randul ei, bolta.

Toate ferestrele din altar, naos, gropniță și pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc și prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură, iar în pridvor este din lespezi de piatră. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă, simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.

Acoperișul este executat din tablă de aramă, asezată în rânduri dese, pentru a imita șindrilaț In exterior există un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară și mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe fațade sunt amplasați mai multi stâlpi contraforturi.
Distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan,  pentru pictura originală s-a încercat o refacere abia în secolele 18-19 când s-au zugrâvit în pridvor câteva chipuri de sfinți. Dorința de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când era "tot cu aur poleită zugrăveala, mai mult aur decât zugraveală și pre dinăuntru și pre denafară" (cronicarul Ion Neculce), a început să prindă contur abia în anul 1972 când mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvantat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mănăstirii, pe baza unui plan iconografic intocmit de părintele Sofian Boghiu. S-a împodobit biserica cu frumoase chipuri, scene și compoziții pe fondul foiței de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite și compozițiile inedite, sunt câteva din caracteristicile noii picturi.


Iconostasul bisericii a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei și tisă. Executat de meșteri locali din porunca și cu osteneala mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu. A fost restaurat.
In altarul bisericii sunt pastrate cu multă evlavie părticele din moaștele Sfinților Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, Sfânta Ana - mama Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Alexandru, Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Ierarh Vavila, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Rafael, Sfântul Mucenic Ghedeon, Sfântul Serafim de Sarov și degetul arătător al Sfântului Daniil Sihastru, iar în pronaos, craniul Sfântului Ierarh Ghenadie așezat într-o frumoasă raclă sculptată.



Muzeul Mănăstirii Putna este probabil cel mai bogat și valoros muzeu mănăstiresc din țară, păstrând multe obiecte de la Ștefan cel Mare, lăcașul fiind renumit prin tezaurul său de broderii, țesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult. Muzeul Mănăstirii Putna, reamenajat în anii 1976 și 2004, se află în partea de vest a incintei, alături de Paraclis. Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic și istoric al lăcașului, constând în manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, cărti de învățătură, Leastvite, Psaltichii) și broderii realizate în atelierele mănăstirii (epitafuri, acoperăminte pentru sfintele vase, pocrovete, dvere, valuri de tâmplă, acoperăminte de morminte, veșminte preoțești), cărti de cult și de învățătură, odoare bisericești (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cădelnițe, candele), obiecte din ceramică, etc. Printre odoarele de mare preț se numără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiție, din Constantinopol în 1472 de către Doamna Maria de Mangop, soția lui Ștefan cel Mare și craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit și dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488.


Concepută de la început ca necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăpostește paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparținand familiei Mușatinilor. Lucrat din porunca sa, cu doisprezece ani inainte de moartea sa, mormântul lui Ștefan cel Mare se află în partea de sud a gropniței. Alături se găsește mormântul Doamnei Maria Voichița (†1511). Pe latura de nord se află alte trei morminte: cel al Doamnei Maria de Mangop (†1477) și ale fiilor Bogdan (†1479) și Petru (†1480). Pronaosul adăpostește mormintele Domnitorului Bogdan al III-lea (†1517) - fiul lui Ștefan, al Mariei (†1518), al Domnitorului Stefanitță (†1527) - nepotul lui Ștefan și cel al Doamnei Maria (†1529) – soția lui Petru Rares. In pridvor se află mormântul mitropolitului Moldovei, Teoctist I (†1477), cel care l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare la locul numit Direptate, iar în partea opusă sunt mormintele mitropolitului Iacov Putneanul și ale părinților acestuia, Adrian ieroschimonahul și Mariana monahia. După tradiție, în exteriorul bisericii, partea sudică, langă altar, se află mormântul Sfântului Ierarh Ilie Iorest, călugar putnean ajuns mitropolit al Ardealului, unde a marturisit credința ortodoxa în vremea prigoanei calvine. Revenit la Putna dupa ani grei de temniță, a murit la 12 martie 1678. Langă acesta se află cripta Mitropolitului Isaia Baloșescu, cel care a construit la sfârșitul sec.al 18-lea, la Cernăuți, celebrul Palat Mitropolitan al Bucovinei, transformat astăzi in Universitate.

Dotată de la început cu atelier de caligrafie – scriptorium - (in care calugării, instruiți în școala vestitului caligraf Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamtț, copiau cărți de cult și din scrierile Sfinților Părinți), cu atelier de broderie (în care se lucra cu fir de aur și de argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase) și cu o celebră școală de muzică psaltică, condusă de Eustație Protopsaltul, Mănăstirea Putna va deveni în scurt timp un renumit centru al artei și culturii medievale sud-est europene, în secolele 15-16. Mai târziu, viața duhovnicească, culturală și artistică a mănăstirii a avut din nou o perioadă de mare înflorire în timpul păstoririi mitropolitului Iacov Putneanul.

Pentru români, Mănăstirea Putna nu reprezintă numai rugăciune, artă sau cultură, ci și o pagină din istoria vie a neamunlui. Nume ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogalniceanu trezesc și astăzi amintirea marii serbări de la Putna (14-16 august 1871) ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la sfințirea bisericii mănăstirii. Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: "Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale".