Borzești este locul unde s-a născut și a copilărit Ștefan
cel Mare, astăzi cartier al orașului Onești. El a ctitorit împreună cu fiul său
cel mare Alexandru (1464 - 1496) biserica cu hramul "Adormirea Maicii
Domnului". A fost construită între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494.
Edificiul are plan dreptunghiular și nu are turlă, Arhitectura aceasta este întânlită la mai multe ctitorii ale marelui Ștefan (Dobrovăț, Reuseni), Partea superioară este boltită, cu calote sferice. Fațadele prezintă ocnițe și
firide, dar și decorații de ceramică smălțuită - discuri și cărămizi. Soclul și
ancadramentele au profilatură gotică. Biserica a fost restaurată între 1993 și
1994 și pictată.
In cimitirul
Bisericii din Borzești este îngropată fiica lui Vasile Alecsandri, căsătorită Maria
Bogdan, care a locuit în conacul din imediata apropiere a lăcașului.
Domnitorul
Stefan a mostenit mosia de la Borzesti din mosi-stramosi. Biserica din
Borzești a fost construită de Ștefan cel Mare (+1493), în amintirea prietenului
său din copilarie, Gheorghiță, omorat aici de catre tătari. Biserica din
Borzești este renumită pentru legenda ce gravitează asupra ei. Se spune ca este
singura biserică ridicata de Ștefan cel Mare nu pentru a comemora o victorie, ci
în amintirea prietenului său din copilărie.
Se spune că Ștefan cel Mare a copilărit mult timp pe Valea Trotușului, iar atunci când cobora din cetatea de scaun, purtat de tatăl sau, Bogdan Vodă, să vadă frumusețile țării, din toată țara Moldovei cel mai mult el îndragea Borzeștiul. De Borzești se legau multe amintiri de-ale voevodului, căci împreună cu alți copii de răzeși Ștefan obișnuia să se joace de-a moldovenii si tătarii în jurul unui stejar falnic, cu coroană rotundă și gros cât să-l cuprindă patru oameni. Legendarul stejar din Borzești s-a uscat de mult timp. Din lemnul carbonizat său s-a comandat fabricarea unei mese care a fost plasată pe locul stejarului de alta dată, în altar - acum locul este marcat de o gaură acoperită cu un preș.
Se spune că Ștefan cel Mare a copilărit mult timp pe Valea Trotușului, iar atunci când cobora din cetatea de scaun, purtat de tatăl sau, Bogdan Vodă, să vadă frumusețile țării, din toată țara Moldovei cel mai mult el îndragea Borzeștiul. De Borzești se legau multe amintiri de-ale voevodului, căci împreună cu alți copii de răzeși Ștefan obișnuia să se joace de-a moldovenii si tătarii în jurul unui stejar falnic, cu coroană rotundă și gros cât să-l cuprindă patru oameni. Legendarul stejar din Borzești s-a uscat de mult timp. Din lemnul carbonizat său s-a comandat fabricarea unei mese care a fost plasată pe locul stejarului de alta dată, în altar - acum locul este marcat de o gaură acoperită cu un preș.
Construcția bisericii s-a realizat în stil moldovenesc,
remarcându-se prin decorația plastică a fațadei. Lăcașul de cult
are dimensiuni mari și are fațadele decorate cu ceramică smălțuită și caramidă
alături de piatră. Trei brâuri verzi de caramidă smalțuită încing cladirea începand
de sub nivelul ferestrelor și până deasupra ocnițelor mari. Biserica este construită
din piatră de râu și cărămidă. Se aseamănă cu celelalte biserici moldovenești
din perioada lui Ștefan. Pentru liant se zice ca s-au folosit fie ouă, fie sânge
de animal. Edificiul are
ferestre mari la pronaos, realizate în stil gotic, două bolți construite pe
sistemul de arcuri și pandantive ce caracterizează stilul moldovenesc, dar nu
are turlă.
In interior,
biserica are două bolți construite pe sistemul de arce și pandantive în stil
moldovenesc, însă ferestrele au împrumutat stilul gotic. Biserica dispune de
ornamente de o rară sobrietate și autentică frumusețe. Are plan dreptunghiular,
fără turlă boltită și cu calote sferice. Tot în interior, un
detaliu frapează ochiul privitorului: marimea ușii dintre naos și pronaos. Se
spune ca aceasta ușă a fost zidită după marimea scundă a domnitorului Ștefan,
având coroana pe cap. Se mai spune ca se obișnuia să se conceapă uși mici
bisericilor, pentru a impiedica năvălitorii să intre călare și să profaneze
lăcașul religios.
In pronaosul
dominat de arcade se observă o icoană care a fost scrijelită cu sabia de tătari,
cu scopul vadit al unei profanări. In partea stângă, frumos îngradit cu lemn,
un mormânt de marmură, din anul 1718, pastrează rămășițele credincioasei Irina
Rosetina, care a făcut numeroase donații bisericii și a dus o viață religioasă
austeră.
Catapeteasma,
lucrată în piatră, odată cu biserica, păstrează pictura de veacuri și conferă
nota de vechime. Pare greu de crezut că, sub masa altarului se află rădăcina
stejarului din Borzești, de care, spune legenda, a fost spânzurat în joacă și
ucis apoi de tătari, unul dintre cei mai buni prieteni din copilaria voevodului
Ștefan cel Mare.
In
momentul de față interiorul bisericii este pictat integral, pentru a reda
vitalitatea bisericii. Pe partea interioară a ferestrelor sunt desenate scene
din legenda –privind spânzurarea prietenului lui Ștefan, in stejar, de către
copii, ca semn al înfrângerii cetei pe care o conducea, ca șef de tătari și
omorarea lui de catre tătari.
In incinta
bisericii funcționează "Muzeul de cultură și artă religioasă", în
cladirea vechii școli de la 1838, unde sunt expuse obiecte de cult religios de
la biserici din judetul Bacău
și carte veche religioasă. Muzeul este valoros
mai ales prin faptul că în el sunt expuse obiecte provenind din sec.al 14-lea
pînă în sec.al 19-lea. Printre exponate
se află la loc de cinste Cazania lui Varlaam - 1643 și a doua ediție a Bibliei
de la Blaj – 1795. De o deosebită
valoare este catapeteasma din lemn de tei, din seco.al 18-lea, donata muzeului
de Mănăstirea din Bogdana - ctitorită în 1660 de logofatul Solomon Bârlădeanu,
in apropierea Borzeștiului - a cărei pictură a fost realizată de Nifon de la
Mănăstirea Neamt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu