BISERICA SFÂNTUL NICOLAE - DOROHOI

           Biserica Sfântul Nicolae, aflată în orașul Dorohoi, a fost ctitorită în anul 1495, de către Ștefan cel Mare. In sec.al 15-lea Dorohoi devine centrul administrativ al Moldovei de nord. In 1509 este prădat de poloni iar în 1510 și 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reședința vornicului țării de sus până în 1778. Acest lăcaş de închinare pentru domnitor şi slujitorii săi, dar şi pentru târgoveţi, a funcţionat un timp ca mănăstire.

           Biserica lui Ștefan și-a păstrat până astăzi zidurile originale și forma inițială. Numai în perioada anilor 1896-1921, locașul a fost restaurat de câteva ori. Pisania originală a bisericii, scrisă în limba slavonă și așezată în partea dreaptă a ușii de intrare, mărturisește următoarele: "Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram intru numele celui intre sfinti, parintele nostru, arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a săvârșit în anul 7003 (1495), luna octombrie, 18, iar al domniei lui al 39-lea curgator." Lăcașul este zidit în formă de cruce și are o turlă așezată pe naos. Acoperișul acesteia este împărțit în două culmi, de catre turlă, fiind mai lung peste pronaos și mai scurt peste altar. Zidurile bisericii sunt construite din gresie cenușie cioplită, iar colțurile zidurilor și contraforturile sunt întărite cu piatră de talie. Turla se sprijină pe două baze, una octogonală și alta stelată cu opt colțuri. In partea superioară, de jur-imprejur, biserica este împodobită cu discuri din ceramică smalțuită și colorată în galben și verde și ornamentate cu motive fantastice din fiziolog, motive geometrice, sau stema țării.

            Intrarea în biserică se face printr-un portal din piatră în formă de arc frânt, cu muluri cilindrice și uniforme ce pornesc de pe niște baze divers ornate. Deasupra ușii se află firida ce păstra icoana hramului, pe Sfantul Ierarh Nicolae. Initial, ușa de intrare s-a aflat încadrată în zidul vestic, precum s-a descoperit în urma restaurării, iar nu în peretele sudic, precum se află astăzi.

                Intre pronaos și naos se află un zid din piatră, străbătut de o ușă îngustă de la care chenarul a dispărut. Aceasta biserică este singura dintre bisericile domnești de Curte care iși mai păstrează încă acest zid despărțitor. Pronaosul este boltit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arcuri, două longitudinale şi două mai late, transversale. De o parte și de alta a altarului se află amenajate cămările pentru proscomidiar si diaconicon, fiecare având o fereastră de mici dimensiuni îndreptată spre răsărit.

          Biserica a fost zugrăvită în frescă, fie în vremea lui Ștefan cel Mare, fie în vremea domnitorilor Ștefăniță Vodă, sau Petru Rareș. Pictura mai păstrează unele fresce de o excepţională valoare artistică. In naos, pe peretele vestic, se păstrează încă tabloul votiv, în care sunt înfățișați Ștefan cel Mare, Doamna Maria, Bogdan, Ștefan cel Tânăr și fratele său, Petru. Spre deosebire de toate celelalte biserici moldave, tabloul votiv al acestei biserici se prelungește și pe zidul sudic. Trebuie reliefat că la Dorohoi se află singurul caz din Moldova când tabloul votiv este prelungit şi pe peretele sudic; Iisus este pictat pe acest perete şi nu pe cel vestic, ca de obicei, iar ctitorul cu familia sa se află pe peretele vestic având privirile îndreptate de la dreapta la stânga. Intre fresce, cele mai deosebite rămân cele care înfățișează Pătimirile Mântuitorului: Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, Sărutarea lui Iuda, Lepădarea lui Petru, Judecata, Iisus la Ana si Caiafa, Pătimirile, Cortegiul spre Golgota și Răstignirea.

        In pictura bisericii Sfântul Nicolae din Dorohoi unele elemente ale Renaşterii italiene se adaptează perfect programului iconografic moldovenesc şi înviorează compoziţiile prin mişcare şi dramatism prevestind unele din calităţile de bată ale picturii din epoca lui Petru Rareş. Conform aceleiaşi viziuni estetice, pe bolta altarului este reprezentată Fecioara cu Pruncul pe tron însoţită de arhangheli, apoi în axul estic Mielul mistic, iar printre scenele centrale ale încăperii se descifrează mpărtăşania Apostolilor, Cina cea de Taină, şi Pogorârea la iad. Registrul de la bază încheie cu Rugăciunea Sfinţilor Ierarhi programul decorativ al absidei altarului.

                Catapeteasma bisericii a fost refăcută în anul 1795, iar clopotnița actuală din fața locașului a fost construită în anul (1868) 1871, din cărămidă, material adunat pentru construirea unei biserici noi și din piatra provenită de la curţile domneşti. Până în anul 1890, curtea din jurul bisericii a fost folosit ca cimitir.

              Cu prilejul aniversării a 400 de ani de la sfinţire ( 1894) şi comemorării a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare ( 1904), biserica a fost renovată total ( acoperirea cu tablă, repararea zidăriei, spălarea picturii etc.).

              In toamna anului 2003 s-au reînceput lucrările de restaurare a Bisericii Sfântului Nicolae Domnesc din Dorohoi: s-a consolidat turla si partea superioara a bisericii; s-a finalizat refacerea structurii lemnoase a acoperișului si s-a învelit cu tabla de cupru; s-au refăcut tencuielile exterioare și s-a consolidat temelia; in interior, s-a pavat cu cărămidă de epocă, s-a refăcut soclul bisericii și canalele de ventilație.

             Cercetările arheologice din anul 1961, reluate în 2004, au scos la iveală temelii de piatră şi hrube boltite din piatră şi cărămidă, sculptate în stilul uşorilor de la ferestre şi ale uşii de la biserică, toate acestea dând mărturie despre existenţa locuinţelor domneşti unde stătea domnitorul când venea şi unde era locuinţa marelui vornic al Ţării de Sus.