MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN

           Lăcașul este situat la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu Valcea și la 12 km nord de localitatea Babeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frâncești, Vâlcea Mănăstirea poartă hramul Nașterea Maicii Domnului.
       Potrivit unei vechi tradiții locale, ar fi luat ființă în primele decenii ale sec.al 16-lea, prin edificarea în acest loc a unui lăcaș din materialul unui singur stejar. Bisericuța ar fi fost construită de un pustnic căruia i s-a arătat Dumnezeu. Omul ațipise ostenit la poalele unui stejar falnic, gros, de nu îl puteau cuprinde-n brațe zece bărbați voinici. Deodată, a auzit o voce care i-a spus: Ridică-mi o sfântă mănăstire din copacul sub care dormi. Asta e dorința mea și așa să se facă. In miezul stejarului, minune de la Dumnezeu, era pitită o icoană care o înfățișa pe Maica Preacurata.
          Lăcașul a fost ridicat în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoana ce se păstrează și azi în biserica de piatră a mănăstirii, biserică ridicată mai târziu. In baza acestei tradiții așezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.

            Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Române între anii 1653-1658. El susținea ca un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. In acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să plămădească o mănăstire din trunchiul acelui copac.

          Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând mănăstirea la 29 iulie 1745 scria: "Un cioban cu numele Radu, in timpul lui Alexandru Voda (1568-1577), a visat Icona Maicii Domnului despre care aminteste Paul de Alep si, taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul lui o bisericuta, numita din aceasta pricina Dintr-un Lemn".

       Cam același lucru l-a afirmat, în 1842, și poetul Grigore Alexandrescu. Existența stejarilor seculari, precum și a icoanei, se constituie astăzi probe de necontestat pentru adevărurile consacrate în legendă. Certă este însă existența și astăzi a stejarilor seculari și a Icoanei Maicii Domnului, icoană de dimensiuni impresionante, 1,5 metri înălțime și 1,1 metru lățime. Acestea sunt probe incontenstabile în definirea adevărului din legende.

           Deasemenea, adevărul este oglindit și de existența materială a bisericuței din lemn de stejar, din bârne groase și care, se pare, că a fost ridicată pe la mijlocul sec.al 16-lea. In biserică se află Icoana Maicii Domnului de care este legată existența așezământului monahal.

            Construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilitățile pe la mijlocul sec.al 16-lea, bisericuța din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coada de rândunică. Are o forma dreptunghiulară, cu absida altarului decroșată, cu o lungime totală de 13 metri, lățime de 5,50 metri și o înălțime de aproximativ 4 metri. Este înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă.

          Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă operă de artă ca și multe din icoanele de lemn ce împodobesc bisericuța în interior.

            Bisericuța din sec.al 16-lea nu s-a păstrat pe locul ei inițial. Ea a fost mutată mai sus — 'ca la o azvârlitură de piatră', cum spune mitropolitul Neofit Cretanul, fiindcă Matei Voievod, a dorit să ctitorească o biserică din piatră zidită la rădăcina stejarului tăiat. 

           Icoana Maicii Domnului de care este legată existența acestui sfânt așezământ monahal, este păstrată cu multa venerație în biserica mare. In anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea și, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictata în sec.al 4-lea la mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca ar fi aparținut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Conform tradiției, în lume se mai păstrează trei exemplare asemenea celei de la mănăstire Dintr-un Lemn.

             Profesorul I.D. Ştefanescu afirma însă ca icoana a fost zugravită abia în a doua jumătate a secolului al 16-lea. Conform lui A.M. Muzicescu icoana ar fi lucrată înainte de 1453, la Constantinopol, sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urmă ipoteză este şi cea mai plauzibilă, dar modul în care icoana a ajuns la noi rămâne necunoscut.

           Inceputurile Mănăstirii Dintr-un Lemn sunt legate de unele tradiții sau legende care conservă fără îndoială o parte din adevăr.

       Bisericuței străvechi dintr-un lemn i s-a adăugat mai târziu o biserică de piatră și anexele mănăstirești. Primul document în care apare numele așezământului monahal de aici poartă data de 20 aprilie 1635. Intr-o altă mărturie scrisă la 27 noiembrie 1640, domnitorul Matei Basarab spune că a zidit mănăstirea "de isnoavă de'ntemei". El o înşiră printre mănăstirile pe care le-a întemeiat.

            Pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale a bisericii de piatră, pisanie care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640 și anume: faptul că biserica de zid a fost construită de domnitorul Matei Basarab. De altfel, pisania consemnează contribuția domnitorului Ștefan Cantacuzino la refacerea bisericii și construirii caselor și chiliilor din incinta istorică" De Mănăstirea Dintr-un Lemn și-a legat numele, la începutul sec.al 18-lea, și domnitorul Ștefan Cantacuzino, care a lărgit biserica de zid, i-a adaugat pridvorul și a rezugrăvit-o. Tot lui i se datorează și Palatul brâncovenesc (stăreția).De fapt si pomelnicul mănăstirii, scris de Dionisie, Eclesiarhul Mitropoliei de București, în anul 1804, după cel din 1715, la fila numărul șase, îl atestă ca ctitor pe Matei Basarab.

            Tot cu Matei Basarab începe și pomelnicul din 1845 scris de Gheorghe Gherontie de la Hurezi (Horezu), document în original, aflat în colecția mănăstirii. Cu toate acestea, Paul de Alep, care a vizitat mănăstirea, după cum s-a consemnat mai sus, în decursul anilor 1653-1658, deci la aproximativ 20 de ani după întemeierea bisericii de piatră, a adăugat la cele consemnate de tradiția locală și de documentele scrise până atunci, că mănăstirea era ctitoria unui mare spătar și boier contemporan cu domnitorul Matei Basarab.

           La cele transmise de Paul de Alep și în baza unor documente mai recente, Radu Crețeanu afirma ca "autorul celei de a doua etape constructive a mănăstirii Dintr-un Lemn, a complexului edificiilor din piatră din care face parte și biserica din zid, nu poate fi altul decât însuși Preda Brâncoveanu, fost mare spătar şi mare culcer, mare vornic, viitor ban".

          Faptul că unele documente îl atestă pe domnitorul Matei Basarab ca fiind ctitorul bisericii de piatră, iar altele pe Preda Brâncoveanu, nu trebuie să deruteze pe cercetător. Este posibil ca la această construcție să fi participat atât domnitorul, cât și ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Acest fapt e confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră.

          Biserica de azi prezintă în linii generale arhitectura din timpul lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic biserica de zid are un plan triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mănăstirii, se pastrează cele doua policandre de la Șerban Cantacuzino şi doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărătești, precum și alte 36 de icoane mai mici, zugrăvite, în anii 1833-1840, de Gheorghe Gherontie de la Hurezi (Horezu). In 1715 Ștefan Cantacuzino a restaurat în întregime clopotnița mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală și Casa Domnească.


Stejar plin de dorinţe la Mănăstirea Dintr-un lemn

          După restaurarea din anii 1938-1940, făcută de Ministerul Aerului și Marinei, acest ansamblu monahal a devenit, în mod simbolic, altar de închinare pentru aviatori si marinari.

          Icoana Maicii Domnului cu Pruncul are două fețe, pe spatele ei, pe același lemn, fiind zugrăvită scena cu Judecata de Apoi. Se crede că autorul poartă numele „Damaschin”. Pictura de pe verso cu scena Judecății de Apoi este ceea care sugerează ideea utilizării ei ca icoană de procesiune

           Cea mai cutremurătoare și bizară mărturie de care este legată această icoană o aflăm de la Valeriu Anania, în ''Cerurile Oltului'. El descrie o scenă care o are ca protagonistă pe ambițioasa doamnă Păuna Greceanca, soția lui Ștefan Cantacuzino, uzurpatorul lui Constantin Brâncoveanu. Aflată în dimineața zilei de 15 august 1714, la Sfânta Liturghie, în biserica Mănăstirii Dintr-un Lemn, când privea la icoana Maicii Domnului, în țesătura de la poale a văzut cum turcii din Stanbul taie capetele Brâncovenilor..., viziune care-i declanșează o criză de nebunie, geme, țipă, urlă, își rupe straiele de pe ea, apoi leșină. Este readusă în simțiri de maica Olimpiada și slujnica pe care o adusese cu ea la mănăstire, cărora le mărturisește vedenia. Ștefan, voievodul care-l vânduse pe Brâncovenu turcilor, se grăbește să înlăture pe cele două martore. Le înscenează un proces de vrăjitorie, “singurul din istoria noastră națională”, spune Valeriu Anania. Astfel, pe slujnică o spânzură, iar pe călugăriță o zidește de vie într-o mănăstire, cronica spunând că acest lucru s-a petrecut la Bașcov. 
          "Dar, lucru puțin știut, este că în timpul lucrărilor de restaurare la Palatul Brâncovenesc — stăreția Mănăstirii Dintr-un Lemn, a fost găsită o încăpere de mici dimensiuni, fără niciun acces de dinafară, iar înăuntru scheletul unei femei",

>  
Judecata de Apoi de pe spatele icoanei sfinte
       Dacă Judecata de apoi are date convingătoare pentru zona de cultură sârbească, înfățișarea Maicii Domnului corespunde tehnicii de execuție specifică unui atelier bizantin, unui pictor care a folosit un model cu o particularitate iconografică pe care o găsim la Constantinopol, pictată potrivit tradiţiei de către evanghelistul Luca. Este vorba de scrisul în greacă de pe veșmântul Maicii Domnului, fragment din Psalmul 44, care apare ca influenţă a poeziei liturgice în pictura Paleologilor.

        Mai rămâne de spus ca lângă biserică, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, sunt îngropați doamna Maria, soția voievodului Șerban Cantacuzino, iar în 1734, Gheorghie Cantacuzino Basarab, fiul acestora — ca argument al faptului că Mănăstirea Dintr-un Lemn a fost o triplă ctitorie voievodală — Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, Ștefan Cantacuzino.