MĂNĂSTIREA COTMEANA

              Important monument istoric medieval din România și din sud-estul Europei, Mănăstirea Cotmeana poate fi chiar cea mai veche manastire din Țara Românească. Construită în mijlocul pădurilor, în apropierea râului de munte Cotmeana, se află la 30 Km de Râmnicul Vâlcea și 32 de km de Pitești și adăpostește o obște de călugări. Este o  ctitorie a lui Mircea cel Batran și pare a fi chiar cea mai veche mănăstire din Țara Românească. Lăcașul duce în spate o istorie tumultoasă.

Mănăstirea Cotmeana este un monument de sinteză arhitecturală, reprezentativ pentru dezvoltarea arhitecturii muntenești din sec.al 14-lea. Fațadele bisericii sunt executate din caramidă aparentă, decorațiunile sunt realizate în stil bizantino-balcanic, specific secolelor  13-14, iar clopotele sunt lucrate pe la începutul sec.al 14-lea. Hramul manastirii este Buna Vestire si i-a fost adaugat si hramul Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul.

Prima atestare documentară în care apare Cotmeana datează de la 20 mai 1388, din timpul lui Mircea cel Bătrân, care printr-un hrisov anunța existența acestui sfânt lăcaș odată cu ridicarea Mănăstirii Cozia. Se presupune însă că Mănăstirea Cotmeana este mult mai veche, mulți cercetători susținând că este chiar o ctitorie a lui Vladislav I (Vlaicu).

Vechimea mănăstirii este împinsă de catre unii cercetători până la sfârșitul sec.al  13-lea, anul 1292 fiind avansat pe baza trăsăturilor arhitectonice ale mănăstirii. Insuși termenul "cotmeana" provine, pare-se, de la hoardele cumane care au trecut prin aceste locuri.

 Construită în prima sa formă de domnitorul Vladislav I, biserica din Cotmeana a devenit una dintre ctitoriile de seamă ale voievodului Mircea cel Bătrân. Odată cu ridicarea Mănăstirii Cozia, Cotmeana a apus în stralucire, devenind, timp de secole, metoc al celebrei mănăstiri de pe Valea Oltului.

Biserica și complexul de la Cotmeana a fost restaurat în anul 1711, de domnitorul Constantin Brancoveanu (1688-1714). Acum se înlocuiesc ancadramentele de piatră ale ferestrelor și ale ușii de intrare în naos. In timpul ieromonahilor Ilarion și Sofronie de la Cozia s-a lărgit pronaosul și s-a adaugat un pridvor cu arcade pe latura nordică.

Săpăturile arheologice din jurul bisericii au scos la iveală o serie de morminte de tip athonit, de o mare sobrietate. Calugarii sec.al 14-lea erau înmormântați cu o caramidă drept căpătâi, iar o cruce de lemn le veghează și acum somnul întru Hristos. Săpăturile arheologice au scos la iveală și un tezaur de monede de aur și discuri ornamentale din teracotă.

Mănăstirea Cotmeana a fost scena luptelor sângeroase pentru domnie din vremea lui Mihnea cel Rău, declanșate din cauza politicii abuzive a acestuia. Conflictul dintre domn si boierii Craiovești a culminat cu batalia din februarie 1510, de lângă Mănăstirea Cotmeana, unde fiul domnitorului, Mircea, a fost înfrant, iar Mihnea cel Rău abia scapat cu viață, refugiindu-se în Transilvania.

Vremurile tulburi au făcut ca în chiar interiorul bisericii să existe o ușă secretă de refugiu a domnitorului în timpul luptelor sau a vremurilor tulburi. Istoria s-a îmbibat definitiv între zidurile mănăstirii, unde în anul 1716, egumenul Gheorghe a dus la perfecțiune arta miniaturii, cu lucrarea "Istoria Athosului".

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a însemnat și secularizarea averii mănăstirii, care s-a văzut obligată să devină biserică parohială, intrând într-un nemeritat con de umbră. Abia în primăvara lui 1990, din inițiativa vrednicului episcop P.S. Calinic, Mănăstirea Cotmeana a fost redeschisă, noua obște monahală fiind compusă, pentru început din 9 viețuitori. Intre anii 1995-2005, lângă biserica veche Cotmeana și pe fostele ruine ale complexului feudal Cotmeana, a fost rectitorit un splendid ansamblu mănăstiresc, astfel că aceasta a devenit un centru monahal cu viață activă.

Restaurările efectuate între anii 1922-1924, în 1959 și 1972, au relevat formele originale ale edificiului. Ansamblul feudal din Cotmeana este format din: biserică, turn, clopotniță și zidurile de incintă prevazute cu goluri de tragere, complexul fiind construit cu scopuri strategice și de apărare.

Biserica mănăstirii este o construcție care impresionează prin originalitatea arhitecturii. Fațadele din cărămidă aparentă, sunt decorate cu lungi firide ce pornesc de la nivelul solului și se termină cu arcaturi sub cornișe. Se formează firide încoronate de câte un șir de discuri din cărămidă smalțuită.

Discurile ceramice colorate, de sub firidele exterioare, sunt utilizate pentru prima oară în Țara Românească, având scop decorativ. Ușile din lemn ale bisericii, somptuos decorate prin sculpturi în relief mic, și care sunt mai noi cu 200 de ani decat biserica, se află astăzi în sala de artă veche a Muzeului Romaniei.


In patrimoniul Mănăstirii Cotmeana se află cel mai vechi clopot din Țara Românească, dăruit de jupanul Dragomir, în anul 1385, care are o istorie extrem de tumultuoasă. In vremea Primului Razboi Mondial, între anii 1916-1918, ocupanții germano-austro-ungari au strâns și au topit mai toate clopotele din Țara Românească. Istoricul Drăghicescu, care rămăsese la București în timpul ocupației germane, după insistențe disperate, a obtinut "favoarea"de salvare doar a unui clopot de la jaf. Cu inima sfâșiată de durere, Drăghicescu a ales clopotul cel mai vechi, și anume pe cel de la Cotmeana.
Pronia divină a făcut ca, în anul 1919, armatele române să descopere la Budapesta o parte din clopotele românești donate bisericilor și mănăstirilor de Basarabi și Brâncoveni, care nu fuseseră încă topite în fabricile de armanent ungurești.

Candela credinței creștine a poporului român-ortodox, dăinuie de aproape 650 de ani în acest altar strămoșesc de la Cotmeana. Mănăstirea Cotmeana a fost practic rectitorită între anii 1990-2005, prin grija directă a părintelui Stareț Ioasaf și a binecuviosului Episcop Calinic al Argeșului și Muscelului. Langă biserica veche ce este conservată ca monument istoric, a fost adaugată o biserică nouă impunătoare care are hramul Acoperamantul Maicii Domnului. S-au construit chilii și o trapeză cu gospodării anexe, astfel mănăstirea devenind un impunator complex mănăstireasc care atrage săptamanal mii de pelerini.