SABIA DE PARADĂ a lui ALEXANDRU IOAN CUZA

Sabia se află astăzi în patrimoniul Muzeului Naţional Cotroceni şi pe lângă valoarea artistică, inclusiv materială, are şi o deosebită semnificaţie privind istoria relaţiilor româno-sârbe.

La sfâeşitul anului 1862 prin teritoriul Principatelor Unite a trecut un convoi de 500 de care cu arme şi muniţii venite din Rusia pentru Serbia. Convoiul a creat mari probleme diplomatice. Ministrul de Externe al Turciei a cerut, prin reprezentantul său la Comisia Europeană a Dunării ca transportul de arme să fie sechestrat. La acţiune s-au alăturat şi consulii austriac şi englez, care, anterior, se mai prezentaseră la Cuza, dar primiseră un răspuns că nu se ştie nimic despre un astfel de convoi.

Domnul Unirii nu s-a lăsat impresionat de presiuni şi cu abilitatea sa diplomatică a tergiversat luarea vreunei decizii contrare convoiului,, cu toate că a primit intervenţii şi de la Franţa şi Prusia.

La jumătatea lunii decembrie, transportul cu 40.000 de puşti, 10.000 de carabine, 30.000 de pistoale, etc., nu numai că nu a fost oprit, dar a trecut Dunărea la sârbi. Pentru protejarea şi tranzitarea în bune condiţii a carelor cu armament, Domnul a luat şi măsuri de ordin militar. Au fos concentrate trupe pe Dunăre, cu ordin să apere convoiul chiar prin luptă la baionetă şi cu artilerie, până la trecerea peste Dunăre. Sârbii concentraseră în zonă circa 8.000-10.000 de soldaţi. Turcii aveau la Vidin circa 5.000 de soldaţi dar nu au îndrăznit să atace convoiul.

După trecerea armelor, ofiţerii români care protejaseră transportul au fost invitaţi la un banchet, dat în cinstea lor, la Raduevatz. La scurtă vreme, armata română a primit, în semn de recunoştiinţă, din partea guvernului sârb 24 de tunuri, iar domnitorul Alexandru Ioan I-ul Cuza a primit o delegaţie de ofiţeri sârbi, care i-au înmânat, din partea peincipelui Mihail Obrenovici, o sabie de paradă, lucrată la Viena.

Lama poartă încrustaţia semnificativă, AMICUS CERTUS IN RE INCERTA (Prieten sigur în vremuri nesigure). Mânerul îl înfăţişază pe Sfântul Andrei (Patronul Serbiei), la picioarele căruia se află un leu şi un vultur (simbolizând Serbia şi România), luptându-se cu un şarpe (simbolizând Turcia). Teaca, terminată cu un cap de leu, este împodobită cu sute de diamante şi smaralde. Pe ea apar monogramele lui Cuza şi Obrenovici.

Sabia de paradă a fost purtată de Cuza la deschiderea Corpurilor Legiuitoare, la 15 noiembrie 1863. tot la începutul anului 1863, cele două ţări au deschis reciproc agenţii diplomatice similare unor state suverane.

PEŞTERILE DOBROGEI

Cand vine vorba despre pesterile Romaniei, rasar in minte Pestera Ursului, Pestera Muierii, Pestera Scarisoara sau, poate, Pestera Vantului. Stim cate ceva despre ele, unele chiar au fost bifate in traseele noastre turistice. Multi dintre noi simt chemarea acestor minunate labirinte, dovezi ale jocurilor capricioase ale naturii, care te invita sclipitoare si reci sa te pierzi in strafundurile lor. Dar putini stiu ca acolo unde natura a fost zgarcita, istoria a compensat.

Pesterile din Dobrogea nu sunt nici pe departe la fel de daruite de natura ca cele din inima tarii, insa au o valoare istorica sau biologica inestimabila, fapt care a atras atentia cercetatorilor din toata lumea.

Leagănele crestinismului

Pestera Sfântul Andrei 

Devenita azi loc de pelerinaj, pestera este vizitata anual de mii de credinciosi, care vin aici pentru a vedea locul in care a trait si a propovaduit crestinismul Sfantul Andrei.
Aflata in apropierea localitatii Ion Corvin din judetul Constanta, grota a fost transformata in schit in jurul anului 60 d.H. de catre Sfantul Andrei, devenind astfel primul lacas de cult crestin din Romania. In prezent, au loc lucrari de dezvoltare ale ansamblului monahal.

Pestera Sfântului Ioan Casian 

Este locul pe care vestitul teolog al Bizantului si in acelasi timp, unul dintre inteimeietorii monahismului l-a ales pentru a duce o viata asceta. Pestera mai fusese locuita si inainte, gasindu-se urme ale locuirii ei pana in secolul X e.n. Astazi, este un loc de pelerinaj pentru credinciosii crestini din toata tara.
Pestera Movila 

In 1986 un grup de cercetatori romani a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, in timp ce facea cercetari asupra solului, in vederea construirii unei centrale electrice in apropierea Marii Negre.
Descoperirea Pesterii Movila avea sa uimeasca intreaga lume stiintifica o data cu descoperirea unei lumi subterane ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafata.

Nu era pentru prima data cand se descoperea viata intr-o pestera, dar in cazurile anterioare viata subterana depindea de cea de la suprafata.
Insa la Movila, cercetatorii au descoperit un cerc complet inchis, un ecosistem in sine, total independent de suprafata. Acest lucru l-a facut pe unul dintre cercetatori sa afirme ca daca in urma unui razboi nuclear viata de pe pamant ar disparea, acest ecosistem ar fi un supravietuitor.
Se pare ca pestera pastreaza secretul originii vietii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede in acestea fosile vii, care au reusit sa supravietuiasca milioane de ani. Refugiul lor in subteran isi are inceputurile in epoca de gheata.
Una dintre teoriile genezei sustine ca populatia pesterii a fost izolata in urma cu cinci milioane jumatate de ani, cand nivelul Marii Negre a scazut simtitor. In acel timp, cei mai apropiati stramosi ai omului de azi erau maimutele din sudul Africii.
Ineditul acestei descoperiri consta in existenta primului ecosistem din lume al carui viata se bazeaza pe chemosinteza. Printre creaturile descoperite se afla un miriapod care masoara 10 cm, al carui muscatura este veninoasa.
Cercetatorii au identificat doua spatii cu aer. In primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, insa in cel de-al doilea spatiu au descoperit un strat ce avea o consistenta laptoasa. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otravit cu gaze nocive vietii, cum ar fi hidrogenul sulfurat si dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scazut.
Absenta luminii solare duce la eliminarea posibilitatii de a obtine hrana prin fotosinteza, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la conditiile de mediu. Utilizand energia chimica rezultata din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-si procura hrana. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect laptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrana pentru celelalte animale aflate in pestera, ei fiind ultima veriga a lantului alimentar. Acest sistem autosustinut nu a fost niciodata intalnit la suprafata Terrei.
Dr. Cristian Lascu nu a gasit dovezi ale provenientei apei din exterior. Teoria elaborata de acesta este ca apa de la suprafata Romaniei contine un isotop, consecinta a dezastrului de la Cernobil, iar daca aceasta apa ar fi fost de la suprafata ar fi trebuie sa contina implicit si acest isotop. Insa testele au aratat ca era inexistent. Apa provenea dintr-o rezerva subterana care se pare ca a fost pastrata aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentatie din exterior, s-a creat un ecosistem inchis, total diferit de cele aflate la suprafata. Printre speciile noi de carnivore gasite aici se numara doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie noua de lipitoare, patru paienjeni si un scorpion de apa, diferit de rudele sale cunoscute.
Locuitorii subterani au o culoare pala, iar ceea ce ii diferentiaza complet de rudele lor de la suprafata este lipsa totala a vederii si antenele de proportii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe intuneric.
Simpla prezenta umana in acest loc, ameninta serios viata ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen si de dioxid de carbon din pestera. De aceea, este permisa intrarea a cel mult trei persoane o data.
Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemanat conditiile de viata din pestera Movila cu cele de pe Marte. Lemke, care lucreaza la o misiune de cerecetare a existentei vietii pe Planeta Rosie, crede ca este posibil sa fi existat forme de viata pe acesta, in urma cu 3,5 bilioane de ani, cand Marte era mai calda. Cazul pesterii Movila a readus speranta gasirii unor forme de viata incipiente in subteranul planetei, unde exista surse de apa lichida calda.
Descoperirea acestei pesteri nu i-a inspirat doar pe cercetatori, ci si pe scenaristii americani, care au scris o poveste plecand de la acesta descoperire, culminand cu productia filmului “The cave” in 2005, in regia lui Bruce Hunt.

Pestera La Adam 

Situata in Gura Dobrogei, o zona cu mai multe obiective speologice, pestera La Adam se diferentiaza de celelalte prin aportul informational adus paleologiei si arheologiei, trecand astfel in topul pesterilor cu cea mai mare valoare istorica din Europa. Importanta stiintifica a acestei pesteri a inceput sa fie studiata in 1995, ca urmare a descoperirii a cinci piese de piatra cioplita apartinand altarului inchinat zeului Mitras, identificat cu Zeul Luminii, si a descoperirii unor roci care prezentau forme de eroziune, care au revelat resturi de fosile.
Au fost identificate 60 de specii de mamifere cuaternare si 80 de specii de fosile jurasice. Insa piesa de rezistenta a pesterii La Adam este un molar care a fost identificat ca apartinand lui Homo sapiens fossilis, care locuia aceste meleaguri cu 100 000 de ani i.e.n.

Pestera Limanu 

Neglijata de catre autoritati, desconsiderata de catre localnici, pestera Limanu a fost si este inca subiectul unei controverse istorice: este sau nu celebra pestera Keiris, pestera Limanu de astazi?
Reputatul istoric Vasile Parvan a identificat pestera Keiris ca fiind localizata in zona Gura Dobrogei, insa noile studii indica mai degraba pestera Limanu ca fiind labirintul subteran pe care dacii l-au folosit pentru a se ascunde de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus.

Marturia despre acest eveniment istoric deosebit de important ne-a ramas de la istoricul Cassius Dio, care relateaza in “Istoria romana” intregul episod legat de pestera Keiris, despre care se spunea inca de pe atunci ca era atat de intinsa, incat pana si titanii se refugiasera acolo dupa infrangerea suferita in fata zeilor.

In anii 29 – 28 i.e.n, proconsulul roman intreprinde o expeditie razboinica pentru a veni in ajutorul lui Roles, care se afla in conflict cu regele Dapyx. Fortareata fiind cucerita, locuitorii acesteia s-au refugiat, luandu-si cu ei si avutul, in pestera Keiris, un labirint vast care avea mai multe intrari. Crassus, insa, le-a gasit pe toate si le-a zidit. Perspectiva infometarii i-a facut pe localnici sa se predea. Dupa aceasta cucerire, Crassus a continuat sa atace si alte regate gete, indiferent de politica pe care acestea o aveau fata de Imperiul Roman.

Istoricul antic nu a facut nici un fel de mentiune asupra locului un de ar putea fi amplasata aceasta pestera. Ultimele studii si cercetari indica pestera Keiris ca find actuala pestera Limanu, Caracicala sau La Icoane, dupa celelalte denumiri ale sale. Denumirea “La Icoane” nu isi are valente crestine, se pare ca a fost inspirata de chipurile cioplite aflate la intrarea in pestera, probabil un semn de recunoastere, distruse partial in prezent.

Situata in Comuna Limanu, judetul Constanta, pestera a fost studiata pentru prima data de catre speologul C.M. Ionescu, in 1916. Mai tarziu, o echipa condusa de Margareta Dumitrescu si Traian Orghidan, a cercetat pestera, impartind-o in 3 sectoare.

Dr. Vasile Boroneant a gasit, la atenta cercetare a pesterii, elemente care au marcat caracterul de unicitate al acestei pesteri in tara noastra. Coridoare lungi si intortocheate facute dupa un plan bine gandit, firide pentru opaitele care serveau la iluminat, semne care marcheaza colidoarele, probabil puncte de orientare, doua camere cu altar al caror tavan este afumat, ceea ce ne indica ca isi serveau scopul, oase incastrate in peretii pesterii sau obiecte de ceramica din diverse perioade, de la cea geto-dacica, romana, pana la cea greceasca, toate aceste urme ale unor civilizatii trecute vin in sprijinul relatarii istoricului antic Dio Cassus.

Unele galerii au peretii si tavanele acoperite cu desene, simboluri sau caractere romane si chirilice. Istoricul Vasile Boroneant identifica aceste desene ca apartinand mai multor generatii, pornind din secolul I i.e.n. pana spre sec XI e.n., evocand scene sau porturi ale artei tracice din epoca fierului, arta traco-dacica sau perioada romano-bizantina.

Pestera a fost mult timp deschisa vizitatorilor ocazionali sau curiosilor, care au reusit performanta de a o vandaliza, mazgalind peretii acesteia si acoperind o mare parte din desenele si inscriptiile conservate acolo de mai bine de 2000 de ani. Toate acestea, sub privirile indiferente ale autoritatilor, care au gasit abia de curand de cuviinta sa restrictioneze accesul in pestera.
Istoricii care au cercetat pestera spun ca acolo sunt inca multe ramasite care asteapta sa fie cercetate, dar conditiile sunt improprii unor cercetari adecvate.

Nu a durat mult pana la intrarea pesterii in circuitul folcloric local. Sunt cunoscute mai multe episoade care povestesc despre suprafata vasta a acesteia, motiv de curiozitate si ocazie de aventura pentru localnicii temerari. Si se pare ca nu putini sunt cei care s-au aventurat pe coridoarele intunecate, multi dintre el ramanand acolo pentru totdeauna, altii intorcandu-se pentru a povesti despre ceea ce este dincolo. Majoritatea istoriilor se refera la intinderea acestei pesteri. Se pare ca unele coridoare duc dincolo de granita Romaniei, pana in Bulgaria. Exista un episod cu un satean care s-a aventurat in cercetarea pesterii pana a ajuns in pivnita unui taran bulgar, i-a baut vinul si apoi s-a intors acasa. O alta istorie este a unui localnic care a dorit sa isi sape o fantana in curte si s-a oprit in momentul in care din pamant au inceput sa iasa lilieci, semn ca deranjase un cuib subteran. Fantana mai exista si astazi si este inchisa, nefiind functionabila.
Se pare ca alte coridoare ale pesterii duc pana sub biserica satului, fapt atestat de patania unor copii rataciti in subteran, care au auzit la un moment dat clopotele bisericii, dandu-si seama astfel unde se afla.

Aceste pesteri, valoroase din punct de vedere arheologic, biologic, antropologic sau istoric pentru intreaga omenire, au atras atentia cercetatorilor de profil din afara Romaniei. Intrebarea ramane: ce facem noi pentru a pastra si proteja aceste daruri neasteptate venite din negura istoriei noastre?

 

LISTĂ PARTŢIALĂ DE TEZAURE DESCOPERITE IN ROMANIA

Lista tezaurelor descoperite în Romania dintr-un articol de Simona Fica - Lista nu este nici completă nici sistematizată cronologic.

Tezaur funerar roman (Mormantul de la Neptun, judetul Constanta )

Descoperit in anul 1972, la 2 kilometri de Mangalia (anticul Callatis). Intr-un sarcofag sigilat se afla scheletul unei nobile cu un bogat inventar, printre care obiecte din sticla, lemn si os, incaltaminte, oglinzi din bronz, resturile unui instrument muzical din lemn si diadema de aur. Muzeul de Istorie Constanta .

Tezaur funerar roman din Constanta (anticul Tomis)

Descoperit in 1986 in necropola tomitana. Contine peste 60 de obiecte de podoaba de aur. Muzeul de Istorie Constanta .

Cercei elenistici de aur - secolul al II-lea i. Hr. Descoperiti la Mangalia, judetul Constanta . Se afla la Muzeul de Istorie Constanta .

Tezaurul de la Galesu,Poarta Alba, judetul Constanta . Descoperit in 1951, este compus din doua mansoane din aur tronconice, probabil diademe. Datare - prima varsta a fierului, anul 500 i.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti.

Crucea de aur - Histria, judetul Constanta

Arta romano-bizantina, secolul al VI-lea d.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti

Cruce, comuna Jijia, judetul Tulcea. Descoperita in 1950 in fosta cetate romano-bizantina Dinogetia, in straturile apartinand secolului al X-lea d.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti



Inel din aur, descoperit in 1954 in cetatea Dinogetia impreuna cu alte trei inele de aur. Arta bizantina din secolul al XI-lea d.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti

Tezaurul de la Pietroasa, Buzau , cunoscut si sub numele "Closca cu puii de aur". A fost descoperit in 1837. Initial, depozitul a avut 22 de obiecte, dintre care autoritatile au recuperat doar 12, in greutate de circa 19 kilograme. Tezaurul este format din vase si podoabe de lux lucrate in epoci diferite, dar apropiate. Au apartinut, probabil, unei capetenii "barbare" de origine germanica din secolul al V-lea, respectiv Athanaric, regele vizigotilor. Faimoasa comoara a avut parte, de la descoperire, de numeroase "aventuri", fiind descompletata, distrusa, recuperata, furata si partial distrusa in 1875, salvata de la incendiu in 1876, restaurata la Berlin, plecata la Moscova intre 1917 - 1956. Muzeul National de Istorie Bucuresti

Diadema princiara getica de la Bunesti, judetul Vaslui.

Descoperita in cetatea geto-daca de aici in 1984. bijuteria, fara echivalent in Romania, este, probabil, un obiect de import. Secolele IV-II i.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti

Diadema hunica de la Gheraseni, judetul Buzau . O alta diadema asemanatoare a fost descoperita si la buhaieni, judetul Iasi . Ambele sunt date in primul sfert al veacului al V-lea d.Hr. Muzeul Judetan Buzau .

Tezaurul de la Brad, judetul Bacau

La Brad s-a descoperit in 1982 un important tezaur de obiecte din os, cupru, dar si doua mici discuri din aur. Discurile sunt cele mai vechi obiecte din aur, au fost faurite cu 7 mii de ani in urma si apartin Culturii Cucuteni A. Muzeul din Roman.

Tezaurul de la Baiceni, comuna Cucuteni, judetul Iasi .

A fost descoperit intamplator in 1959. Arta traco-getica din secolul al IV-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Stancesti, judetul Botosani.

Descoperit intr-o asezare getica in timpul unor excavatii in 1960, este datat in secolul al V-lea i.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti

Tezaurul de la Rădeni, judetul Neamt.

In 1966 s-au descoperit 3 cesti cu toarte, din aur, unice pe teritoriul romaniei. Secolul V i.Hr. Muzeul din Neamt.

Tezaurul de la Ţufalau, comuna Borosneul Mare, judetul Covasna.

Descoperit in 1840, tezaurul era depus intr-un vas de ceramica si avea greutatea de 3 kilograme. Alcatuit din aproxiamtiv 300 de obiecte si podoabe, a fost ulterior risipit sau pierdut, doar o mica parte fiind salvata. In mod deosebit se remarca toporul din aur. Secolul al VIII-lea i.Hr. Se afla la Muzeul de Istorie din Viena.

Bratara de la Pipea, comuna Nades, judetul Mures. A fost fauritam in secolul al V-lea i.Hr. Se afla la Muzeul National din Budapesta.

Bratara de aur de la Vlad, judetul Brasov .

Se afla la Muzeul de Istorie din Viena. Inca doua bratari asemanatoare, gasite tot in Transilvania, se alfa la Muzeul National din Budapesta.

Coiful getic de aur de la Poiana-Cotofenesti, judetul Prahova.

Descoperit intamplator in 1928, este un coif de ceremonie de tip getic bogat decorat prin ciocanire. Secolul al IV-lea i.Hr. Se afla la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.

Cercel de aur, Buzau .

Este arta romano-bizantina din secolele IV-V. Se afla in colectiile muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul fuenerar de la Harsova, judetul Tulcea.

Descoperit in necropola romana de la Harsova (anticul Carsium) in 1987. Cuprinde fibule si aplice de aur ce apartin unui ofiter roman de rang inalt si familiei sale - secolul al Iv-lea d.Hr. Se afla in Muzeul de Istorie Constanta .

Pandativ - Gumelnita, judetul Calarasi. Mileniul III i.Hr. Se afla la Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de al Turnu Magurele, judetul Teleorman.

Este un ansamblu de piese descoperite in 1880. Secolul al V-lea. Se afla la Muzeului National de Istorie Bucuresti. Tezaurul de la Persinari, judetul Dambovita. Descoperit in 1954, cuprinde 11 pumnale si un fragment de spada de tip micenian. Epoca de mijloc a bronzului - secolul al XVI-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Diadema de nunta de la Goranu, judetul Valcea,a fost descoperita in 1980. Este o piesa de import din vestul europei - secolul al XII-lea. Se afla in colectiile muzeului National de Istorie Bucuresti.

Podoabele de la Curtea de Arges.

In 1926 a fost descoperit, in interiorul bisericii Sf. Nicolae Domensc, un mormant voievodat intact, nejefuit dealungul timpului. Atribuit lui Vladislav Vlaicu (voievod intre 1364-1366), mormantul pastra parti din vesmantul cu care fusese ingropat. Cel mai frumos obiect este paftaua de aur a centurii. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Şmig, comuna Atel, judetul Sibiu . Apartine epocii bronzului (secolul al XV-lea i.Hr.). Unele piese sunt pastrate la muzeul din Cluj-Napoca , altele la Muzeul National din bucuresti si o parte la Muzeul de istorie din Budapesta.



Bratara de aur descoperita intr-un loc necunoscut din Transilvania. Epoca de muijloc a bronzului, aproxiamtiv secolul al XVI-lea. Se pastreaza la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca .

Tezaurul de la Moigrad, judetul Salaj.

Descoperit inainte de 1912, se compune din aptru piese, din care una este cel mai mare obiect neolitic din aur descoperit la noi in tara . Aceasta piesa este realizata prin ciocanire si decupare din aur nativ. Priam jumatate a mileniului al IV-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Sarasau, judetul Satu Mare.

Tezaur bogat din secolele X - VII i.Hr. este imprastiat pe la mai multe muzee. Aici o piesa de la Muzeul de Istorie din Budapesta.

Diademele de la Sarmasag, judetul Salaj.

Descoperite in 19000, sunt 4 diademe si alte 3 mici artefacte. Epoca de mijloc a bronzului - secolul al XVI-lea i.Hr. Muzeul de Istorie Cluj-Napoca .

Tezaurul din primul mormant princiar de al Apahida, judetul Cluj, zis al lui "Omharus". Descoperit in 1989. S-au gasit podoabe de vesmant si harnasament ce aua apartinut probabil unui important persoanj de neam germanic-gepid. A doua jumatate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Velt, judetul Sibiu .

Descoperit in 1905, intr-un mormant. Obiectele au apartinut, probabil, unei capetenii germanice. Secolul al V-lea d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Bratarile dacice de aur.

Descoperite in zona Sarmisegetuza Regia (Gradistea Muncelului, judetul Hunedoara) prin braconaj arheologic, in anii 2000 - 2001, in doua locuri diferite si comercializate ilegal. Statul romana arecuperat pana in ianuarie 2008, 9 din cele 15 bratari descoperite. Apartin epocii dacice clasice, secolele I i.Hr. - I d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Sacuieni, judetul Bihor.

Descoperit in 1927, cuprindea atunci 8 falere de aur, dintre care au ajuns la noi doar 3 si jumatate. Secolul al X-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Graniceni, judetul Arad . Descoperit inainte de 1909, este compus din 3 falere mari din aur din secolul al VIII-lea i.Hr.

Placutele votive de la Geogiu-Bai, judetul Hunedoara. Descoperite in 1986 in complexul termal antic, cele 8 placute sunt dedicate unor zeitati protectoare si tamaduitoare ale apelor. Secolele II-III d.Hr. Muzeul din Deva

Tezaurul de la Pecica-Rovine, judetul Arad .

Descoperit in 1938 este compus din 48 de conuri din tabla de aur, gaurite pentru a fi insirate pe un snur, si o mica falera - secolul al VII-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurele de kosoni - Gradistea Muncelului, judetul hunedoara.

Intre anii 1992-2001 braconierii arheologici au jefuit mai multe tezaure de moneda de aur de tip koson, cunoscute doar ape teritoriul Transilvaniei, din zona muntilor Orastiei. Imita denarii romani republicani emisi de Brutus, dar cu adaosul "Koson". Probabil ca aceste monede au fost batute de un suveran dac, dar in conditii inca neelucidate. Secolul I i.Hr. Se gasesc in diverse muzee, colectii particulare si banci.

Tezaurul de la Ostrovul Mare, judetul Mehedinti.

Descoperit in 1921, este format din 33 de falere, 10 inele si 3 bratari. Epoca de mijloc a bronzului - secolul al XVI-lea. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Hinova, judetul Mehedinti.

A fost descoperit in 1976, are o greutate de 5 kilograme si e compus dintr-un numar mare de obiecte de podoaba. Secolul al VIII-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul al II-lea de la Apahida, judetul Cluj.

Descoperit in doua etape, intre 1968-1969, intr-un mormant al unei printese gepide. Contine Podoabe de vesmant, aplice de harnasament, vesela de sticla decorata cu foi de aur. Secolul V d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Someseni, judetul Cluj.

Descoperit in 1956-1957, este tezaurul funerar al unei printese gepide crestine. Bijuteriile erau produse in Imperiul Roman, special, probabil, pentru a le oferi conducatorilor germanici. A doua jumatate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Inel de aur - Turda, judetul Cluj.

A fost descoperit in 1996 in mormantul unei printese gepide, in interiorul castrului roman Potaissa. Secolul V d.Hr. Muzeului de Istorie Turda.

Lingou roman de aur - Feldioara, judetul Brasov . A fost descoperit in 1880, are o greutate de 393,2 grame si este datat intre anii 379-380 d.Hr., dupa una din stampile, ce reprezinta 3 imparati romani. Muzeului National de Istorie Bucuresti.

Tezaurul de la Biia, judetul Alba.

Descoperita in 1845, este o cana ritualica si o bratara din secolul al VII-lea i.Hr. O piesa se aflala Muzeului National de Istorie Bucuresti, iar alta la Viena.

Tezaurul de la Fitireaz, judetul Arad . A fost descoperit in secolul al XIX-lea si este format din 16 bratari de aur cu capetele terminate in spirale. Secolul al VII-lea i.Hr.

Tezaurul d ela Sannicolau Mare, judetul Timis.

Descoperit in 1799, este cel mai bogat tezaur descoperit pe teritoriul Romaniei. Format din 23 de vase, cantareste aproape 10 kilograme.. Studiile recente arata ca vasele ar fi fost eralizate de atelierul unui mester persan de traditie sassanida, comandate fiind de niste conducatori protobulgari care stapaneau asupra Banatului in veacul al X-lea e.N. Obiectele se afla la Muzeul din Viena.

Tezaurele de la Şimleul Silvaniei, judetul Salaj.

Tezarul 1, descoperit in 1797. Cuprinde un faimos colier cu pandative simbolice, 13 medalii romane transformate in medalioane si alte obiecte. Se afla la Muzeul din Viena.

Tezaurul 2, descoperit in 1889, cuprinde 10 perechi de fibule de argint aurit, 3 vase de aur semisferice, 2 bratari si alte fragmente datate la inceputul secolului al V-lea d.Hr. Se afla la Muzeul din Budapesta.

TEZAURUL DE LA PIETROASELE - CLOŞCA CU PUI

Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de "Cloşca cu puii de aur" a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m).

El este unul dintre cele mai spectaculoase tezaure europene de la sfârşitul epocii antice şi a trecerii la epoca medievală. Din tezaurul compus iniţial din 22 de piese, autorităţile au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.

Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare, o cană (oenochoe), o pateră cu decor în relief şi o statuetă în centru, un colan cu inscripţie şi un colan simplu, iar şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase: un colan, patru fibule şi două vase poligonale, unul octogonal şi altul dodecasgonal.

Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripţie, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, probabil pereche cu cea mai mică dintre cele păstrate, şi două perechi de brăţări încrustate cu pietre.

TEZAURUL DE LA ŞIMLEUL SILVANIEI-CEHEI

Tezaurul face parte din tezaurele importante descoperite pe teritoriul României. Tezaurul a fost descoperit în 1986 de către doi copii, în timp ce săpau în grădina casei lor. Autorităţile au trecut la cercetarea arheologică a locului descoperirii şi s-a recuperat astfel întregul tezaur din argint, cântărind 2.122 grame.

Tezaurul este alcătuit din trei brăţări, o fibulă, un lanţ şi 552 monede, toate din argint. Piesele de bijuterie sunt de factură dacică, iar monedele provin din oraşul antic Dyrrhachium, din Albania actuală, ajunse aici pe căi comerciale. Tezaurul este datat ca aparţinând anilor 100-80 e.N. Toate piesele sunt lucrate din argint de mare puritate (800 la mie).

TEZAURUL DE LA SÂNNICOLAU MARE

Tezaurul este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de aproape 10 kilograme. Aparţine perioadei medievale timpurii şi este considerat unul dintre cele mai importante tezaure din acea perioadă istorică europeană. După descoperire a fost recuperat de autorităţi şi a fost inclus în colecția Curții Imperiale austriece. In prezent se află la Kunsthistoriches Muzeum din Viena.

Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă și execuție stilistică, sunt confecționate din aur cu o finețe variind între 12 și 22 de carate.

Tezaurul a fost descoperit în anul 1799, în localitatea bănăţeană Sânnicolau Mare ( pe atunci cu nume mutilat Groß Sankt Nikolaus).

In privința originii tezaurului, s-au emis ipoteze conform cărora vasele cu numărul de invrntar 9 şi 10, din grupa vaselor cu finețe 22  şi care poartă inscripții cu caracter cultic în limba greacă, ar fi aparținut unor conducători avari, iar vasul 21 din aceeași grupă de finețe, cu inscripția ce folosește caractere greceşti, dar nu în limba greacă, a fost atribuit, pe baza cuvintelor Bataul și Boila sau pecenegilor, sau proto-bulgarilor. Aşadar tezaurul prezintă o acumulare a unor piese provenind din perioade diferite, acoperind mai multe veacuri, începând cu sec.al 4-lea e.N.

Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meșteri din Crimeea, fie unor feudali locali, aflați în legătură cu voevodatul bănăţean român.