MĂNĂSTIREA STELEA

        In valorosul tezaur cultural-istoric și artistic al orașului Târgoviște, ansamblul arhitectural al Mănăstirii Stelea se înscrie ca o prezență semnificativă. Este o mănăstire de călugări a cărei construcție datează din secolele al 15-lea și al 16-lea și care este monument istoric. Mănăstirea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului al 16-lea de negustorul Stelea, fiind menționată în 1582 de un hrisov prin care domnitorul Mihnea Turcitul întărea o danie făcută mănăstirii.

Complexul monastic Stelea este compus din mai multe obiective:

*Biserica „Invierea Domnului”, construită în perioada 1644-1645, pe fundații datând din secolul al XVI-lea. In pisania bisericii se precizează că biserica a fost ridicată de domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, pe locul unei biserici mai vechi, al cărei ctitor a fost Stelea negustorul. Stilul arhitectonic al bisericii are specific moldovenesc, fiind singura biserică construită în Țara Românească după modelul bisericii moldovenești Trei Ierarhi din Iași.

*Casa egumenească sau Casa Nifon, reconstituită în anul 1975 pe ruine datând din secolele al 15-lea, al 16-lea și al 17-lea;

*Beciul primei case egumenești, ce a fost construit în sec.al 15-lea;

*Corp de chilii (la vest), ridicat în sec.al 17-lea pe fundații din sec.al 15-lea și refăcut în sec.al 19-lea;

*Ziduri de incintă cu urme de chilii, ce datează din sec.al 17-lea;

*Turnul clopotniță, ridicat în sec.al 16-lea;

*Corp de poartă, construit în sec.al 17-lea.

       Două dintre cele mai importante personalități ale secolului al 17-lea în Ţările Române au fost domnitorii Matei Basarab (1632-1654) al Ţării Româneşti şi Vasile Lupu (1634-1653) al Moldovei. Doi vrednici conducători, ale căror portrete vor fi păstrate veşnic în istorie pentru buna ocârmuire a ţării. Ambiții și intrigi de natură feudală au dus chiar la lupte repetate între armatele voievodului muşatin şi ale celui basarab.

            In anul 1644, o solie a domnitorului Vasile Lupu al Moldovei poposea la Curtea Domnească a lui Matei Basarab, în Ţara Românească. In frunte se afla însuşi mitropolitul Moldovei, Varlaam. Sfetnic de seamă al voievodului moldovean , Acesta l-a convins pe domnitorul muntean că neînţelegerile dintre provinciile surori nu puteau aduce nimic bun şi l-a îndemnat ca, în semn de pace Vasile Lupu, să ridice un sfânt lăcaş în Muntenia. Matei Basarab a primit cu bucurie semnul de pace moldav şi s-a angajat să ridice, la rându-i, o biserică în ţara vecină. Astfel, prin inţelepciune şi cuvânt bun, s-a pus capăt neînţelegerilor dintre domnii de un neam, o limbă şi o credinţă, iar ca rod al acestei împăciuiri au răsărit două altare: al Sfintei Mănăstiri Stelea de la Târgovişte şi al Sfintei Mănăstiri Soveja, din Vrancea.

Pacea întărită prin cele două mănăstiri nu a ţinut decât abia până în 1650, când Vasile Lupu l-a ameninţat din nou pe Matei Basarab că îi va invada ţara. In aprilie 1653, voievodul muntean s-a aliat cu principele Transilvaniei, Gheorhe Rakoczi al II-lea, reuşind să-l detroneze pe Vasile Lupu și să-l instaleze pe Gheorghe Ștefan pe tronul Moldovei.
Vasile Lupu nu a putut accepta înlăturarea sa de la cârma ţării, astfel că a cerut ajutorul ginerelui său cazacul Timuş Hmelniţki, reuşind să-şi recapete tronul şi să-l alunge pe Gheorghe Ştefan în Ţara Românească. Lupu nu s-a oprit aici, așa că în luna mai 1653 îl atacă din nou pe Matei Basarab, de această dată la Finta, în judeţul Dâmboviţa, unde este din nou înfrânt de voievodul muntean şi o dată cu această bătălie pierdută este înlăturat pentru totdeauna de la tronul Moldovei.

           Vasile Lupu a ales să rezidească din temelie biserica Mănăstirii Stelea din Târgovişte, vechea capitală a Ţării Româneşti. Ridicată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de Stelea Spătarul şi atestată documentar printr-un hrisov al lui Mihnea Turcitul din 1582, mănăstirea adăpostea rămăşiţele trupeşti ale tatălui domnitorului Vasile Lupu, Nicolae. Între anii 1636-1637 şi 1644-1645, pentru pomenirea părintelui său, a ridicat o nouă biserică, iar ansamblul mănăstiresc a fost îmbogăţit cu o casă egumenească, un nou corp de chilii şi ziduri de incintă. Pisania împodobită cu bourul moldovenesc, zidită în pronaosul bisericii, menţiona: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu, robul şi închinătorul Io Vasile Voevod din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei. Acest sfânt hram al Învierii lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-a făcut mai înainte Stelea negustorul, unde zace şi trupul răposatului părintelui meu, Nicolae Vel Aga. Iar acum când mi-a dăruit Dumnezeu domnia Ţării Moldovei, am dărâmat acea dintâi Sfântă Biserică până în temelii şi cu ajutorul lui Dumnezeu am început s-o zidesc din nou, în zilele fratelui nostru, Io Matei Basarab Voevod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Ungrovlahiei, şi s-a săvârşit, cu voia lui Dumnezeu, în luna lui septembrie 7 şi anul 7154“ (1645). Biserica a fost construită de meşterii lui Vasile Lupu ca o replică a vestitei ctitorii voievodale din Iaşi, „Sfinţii Trei Ierarhi“, devenind un model de strălucită îmbinare a elementelor decorative moldoveneşti şi munteneşti. Domnul Moldovei a ridicat biserica păstrată până azi între anii 1636-1637 si 1644-1645, împreună cu o nouă casă egumenească, chilii și ziduri de incintă.

             In noiembrie 1653, patriarhul Macarie al Antiohiei era oaspete în capitala Ţării Româneşti, găzduit la Mănăstirea Stelea. Insoţitorul său, diaconul Paul de Alep, avea să noteze în jurnalul de călătorie detalii de o deosebită importanţă pentru istoria noastră. Din însemnările sale aflăm că Târgoviştea se compara, ca mărime, cu Alepul sau Damascul, iar mănăstirea lui Vasile Vodă era printre cele mai frumoase: „Ea poartă numele Invierii Domnului, dar muntenii o numesc Mănăstirea Stelea. E mare şi îngrădită cu un zid de piatră… Biserica e măreaţă şi înaltă, având două elegante turle cu mai multe cruci, pentru a căror poleire s-au cheltuit, se zice, şapte sute taleri veneţieni. Iconostasul, de artă rusă, este minunat şi are trei uşi“.

            O nouă vizită a lui Paul de Alep a avut loc în februarie 1658, la puţin timp după asediul oştilor turceşti, care l-au învins pe voievodul Constantin Şerban în încercarea de a se împotrivi mazilirii. Despre Mănăstirea Stelea avea să scrie că „rezistă unui asediu puternic, fiind ocupată de o ceată de cazaci cu femeile lor, care s-au luptat cu turcii şi tătarii… Bisericii, ce era plină de lăzi şi provizii ale poporului, i-au dat foc; ea a ars cu totul pe dinăuntru şi pe dinafară… şi cu ea a pierit, păcat, și acel iconostas de o atât de rară frumuseţe“.


Casa Nifon

        După domnia lui Matei Basarab, mănăstirea şi-a pierdut strălucirea de odinioară, devenind metoc al ctitoriei brâncoveneşti „Sfântul Gheorghe“ - Nou din Bucureşti, închinată şi ea Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

          Sub domnia lui Constantin Brâncoveanu biserica a fost reparată: s-a refăcut pardoseala cu dale de piatră, s-a refăcut etajul clopotniței, s-a aplicat o nouă zugraveală în biserica ce avea să fie înzestrată și cu mobilier de cult. Către sfârșitul anului 1715, Radu Dudescu scria, între altele, Patriarhului Ierusalimului Hrisant Notaras: "pentru așternerea Bisericii Stelea, să fie în știința ta, cum că s-a săvârșit și n-a rămas nimic lipsă".

          Spre sfârșitul veacului al 18-lea mănăstirea ajunsese într-o stare precară. Unele reparații strict necesare au fost susținute de daniile unor boieri. In anul 1780, Cârstică Voiescu, logofat, a fost rugat de Patriarhul Avramie al Ierusalimului să primească funcția de epitrop al Bisericii Stelea spre a contribui la refacerea ei. Mici danii s-au mai primit și din partea unor orășeni în schimbul dreptului de a fi îngropați în biserică sau de a fi trecuți in pomelnic.

           Există mărturii care amintesc de o școală grecească ce funcționa de la sfârșitul veacului al 18-lea în chiliile Mănăstirii Stelea și care a dăinuit până către 1840. Acolo au învățat, printre alții, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade. Rădulescu și Vasile Cârlova. 

            In anul 1832, vizitând Mănăstirea Stelea, generalul Pavel Kiseleff remarca sărăcia bisericii. In secolul a 19-lea, Stelea a devenit biserică de mir, clădirile ei anexe - tot mai ruinate - primind alte destinații. După secularizarea averilor mănăstirești, în anul 1863, biserica Stelea a rămas biserică parohială, fiind întreținută de stat. In perioada 1865-1876 s-au făcut reparații la învelitoarea bisericii, precum și unele lucrări la chilii. In anul 1879 s-a restaurat turla de pe naos.

         In anul 1881, o comisie care a vizitat mai multe monumente din țară, a constatat starea de degradare a clădirilor mănăstirii și a inițiat o "restaurare generala". Intre anii 1943-1947 s-au facut unele reparații la soclu, sub ziduri, iar pictura a fost parțial restaurată.

          Dintre obiectele de cult ale bisericii s-au mai păstrat stranele, două jilțuri brâncovenești, unul purtând  stema Țării Românești (ambele aflate astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României), un disc de argint aurit, dăruit de Doamna Stanca în 1599-1600 și un potir de argint aurit filigranat, dăruit de ctitorul Vasile Lupu. Tot din vremea lui Vasile Lupu datează o cristelnița din piatră aflată în pronaosul bisericii. De la Vasile Lupu provine și o anaforniță din argint aurit, cu stema Moldovei, pastrată astăzi în colecțiile Muzeului Național de Artă. Din anii 1763-1764 datează un pomelnic-triptic din lemn, provenit de la Mănăstirea Stelea, aflat în prezent în colecțiile Patriarhiei.

         Relativ numeroase sunt pietrele de mormânt, cea mai veche datând din anul 1609, urmată de altele din 1647, 1689 și 1820. In perioadele 1971-1975, 1982-1988, 1991-1999 și în 2002 s-au efectuat lucrări de restaurare la turnul-clopotniță și la stăreție.

Turnul clopotniță

         Datând din sec.al 16-lea, turnul clopotniță este monumentul cel mai vechi care s-a păstrat din ansamblul arhitectural de la Mănăstirea Stelea. Fundațiile lui sunt așezate pe pragurile fundațiilor casei din veacul al 15-lea. De plan aproximativ patrat, turnul cuprinde trei nivele: parterul, unde se află un gang de acces, etajul întâi, cu o cameră și etajul al doilea unde se află clopotele. Este structurat în două registre, cel inferior grupând primele două nivele. Nivelul inferior, parterul, este cel original, din zidărie mixtă, în casete și porțiuni numai din cărămidă. Gangul este acoperit cu o boltă semicilindrică, pe console din cărămidă. Scara de acces la etaje este înglobată în grosimea zidului. Fațadele registrului inferior sunt tratate în arhitectura specifică celei de-a doua jumătăți a veacului al 16-lea, în panouri dreptunghiulare de tencuială, alternate cu câte trei asize de cărămidă. Terminația părții superioare a acestui registru este decorată cu un șir de ocnițe retrase față de verticala zidului.



Arhitectura exterioară

         Biserica reprezintă un monument de referință pentru arta Țării Românești din veacul al 17-lea. Construită de meșterii domnitorului Vasile Lupu ca o replică a cunoscutei ctitorii din Iași "Trei Ierarhi", Biserica Stelea a întrecut ca mărime monumentele construite la Târgoviște în acea vreme. Cu o înfățișare simplă, elegantă, bine proporționată, ea este un model de strălucită îmbinare a unor elemente și forme decorative moldovenești și muntenești.

        De plan triconc, cu turle pe naos și pronaos, cu pridvor închis, biserica prezintă fațadele din zidărie de cărămidă tencuită, sprijinite pe șapte contraforturi masive, fiind împărțite în două registre decorative cu firide arcuite și cu un brâu de piatră tipic moldovenesc, care încinge întreaga biserică. In partea inferioară, un soclu cu o profilare puternică, protejat de o baghetă de piatră, accentuează impresia de robustețe. Registrul inferior, decorat cu firide înalte, înconjurate cu câte un ciubuc arcuit, este străpuns de cele câteva goluri ale ușilor și ferestrelor.Ferestrele, ale căror deschideri sunt terminate cu un arc în acoladă în partea superioară, au ancadramente de piatră de factură gotică. Decorația registrului superior constă in firide formate din arce gemene, dispuse mult deasupra brâului, sub cornișă.



Biserica Sf. Nicolae Giartoglu peste drum de Mănăstirea Stelea

        Cele două turle, egale ca înălțime, sunt ridicate mai întâi pe baze scunde, a căror singură decorație o constituie un șir de cărămizi dispuse în forma de zimți și care susțin un al doilea rând de baze, de secțiune stelată, având pe unele fețe câte o firidă terminată în arc frânt. Circulare în interior, turlele au cele opt fețe exterioare cu firide lungi, gemene. Bumbii și elementele ornamentale din ceramică plasate in interiorul ocnițelor și firidelor, dau turlelor o notă de particularitate, astfel că ele vor servi ca model ctitoriilor viitoare ridicate în Muntenia.

Interiorul bisericii

         In interiorul bisericii se poate pătrunde prin trei intrări scunde, dintre care una principală, pe latura vestică si două laterale. Golurile intrărilor, în arc frânt, sunt decorate cu nervuri de piatră împletite. Ușile au deasupra cate o nișă, în cea vestică aflându-se icoana hramului bisericii.

          Pridvorul, dreptunghiular, relativ îngust și foarte înalt, acoperit de două bolți cu muchii ieșite, susținute de console, este separat de restul interiorului printr-un perete plin, intrarea în pronaos făcându-se pe sub un impunător portal, care susține pisania slavonă încadrată de doi baluștri.

           Pronaosul este spațios și monumental, de formă patrată, luminat prin patru ferestre deschise în arc frânt. In peretele sudic, un acrosoliu bogat sculptat în piatră, încadrat de un arc ogival, ar fi adăpostit - conform tradiției - mormântul tatălui domnitorului Vasile Lupu. Zidul despărțitor dintre pronaos și naos a fost înlocuit cu trei arcade rezemate, prin intermediul unor capiteluri, pe stâlpi octogonali, ridicați pe postamente masive.

        Naosul este încăperea cea mai spațioasă. Pe laturile de nord și de sud se deschid cele două abside luminate de câte trei ferestre. Sistemul se susținere al turlei Pantocratorului este identic cu cel din pronaos, prin arce piezișe. Absida altarului, circulară în interior și mărginită în exterior de șapte laturi, luminate de trei ferestre încadrate în arce înalte, este acoperită cu o semicalotă. Cele două nișe, proscomidiarul și diaconiconul, flanchează altarul.

      Altarul este despărțit de restul bisericii printr-o catapeteasmă de lemn policromat, de o remarcabilă valoare artistică. Colonetele cu capiteluri de factură corintică, fusul central decorat cu motive vegetale, pentru registrul icoanelor împărătești, arcaturile pentru icoanele praznicale și acoladele pentru șirul icoanelor cu apostoli, constituie elementele decorative principale ale părții de susținere a iconostasului. Din seria icoanelor componente ale iconostasului, repartizate în cinci registre, o importanță aparte o prezinta trei icoane alcătuind o reprezentare de tip "Deisis": în mijloc, Iisus Hristos, Mare Arhiereu și Invățător; în lateral, Maica Domnului cu Sfântul Arhanghel Mihail spre nord și Sfântul Ioan Botezătorul cu Sfântul Arhanghel Gavriil spre sud, icoane atribuite epocii lui Matei Basarab. Ușile împărătești, cu un remarcabil decor sculptat, sunt împodobite în partea superioară cu reprezentarea Bunei Vestiri, încadrată de icoane mai mici cu arcaturi în partea superioară, reprezentându-i pe David și Solomon.


Chiliile, zidurile de incintă și Casa Domnească "Nifon"

           Langă turnul-clopotniță se află corpul de chilii, a cărui arhitectură a suferit modificări în sec.al 19-lea și, mai târziu, în sec.al 20-lea, când stâlpii de lemn ai prispei au fost înlocuiți cu alții din zidărie. In ansamblul ei, construcția repetă succesiv planul tradițional, dezvoltat, al casei țărănești.

         Zidurile de incintă, refăcute recent, aparțin celei de-a doua jumătăți a veacului al 17-lea, fiind alcătuite, ca și chiliile, din zidărie mixtă, în casete de bolovani de râu și cărămizi, ajungând la o grosime de 0.90 - 1 metru. La sud de poartă, zidul a fost refăcut pe o lungime de 55 de metri, iar la nord-nord-vest, pe o lungime de 34 de metri.
        Poarta de intrare din vestul incintei (sec.al 17-lea) amplasată pe axul turnului-clopotniță din veacul al 16-lea, la limita trotuarului actual al orașului, a fost descoperită în timpul cercetărilor din 1981, când a fost descoperită și o parte a zidului de incintă. Alcatuită din două masive de zidărie, cu un gol al porții acoperit cu o bolta semicilindrică, ea a fost refăcută în veacul al 17-lea.

       Pe latura nord-estică a incintei au fost descoperite ruinele Casei egumenești (Casa Nifon), refacută în veacul al 16-lea și reconstituită recent. De plan dreptunghiular, casa a fost așezată pe beciuri înalte, boltite în semicilindru, cu arce dublouri. Nivelul superior cuprindea șapte încaperi, dintre care două de dimensiuni mari. Intr-un desen realizat de Carol Iser la jumătatea veacului al 19-lea, este redată imaginea casei, care mai păstra încă acoperișul în 1852.

          Din dorința de a reda Sfintei Mănăstiri Stelea statutul de oază spirituală și vatră de cultură pe care le-a avut cândva, Inalt Prea Sfințitul Nifon Arhiepiscopul Târgoviștei, a propus o nouă destinație Casei egumenești, aceea de Muzeu de artă și arhitectură religioasă.

Diverse

          In afara zidului de incintă al mănăstirii, la 50 de metri sud de acesta, au fost descoperite urmele unei alte biserici - Stelea Veche II - de plan triconc, cu absida altarului poligonală și cinci contraforturi, elemente caracteristice bisericilor moldovenești din epoca lui Ștefan cel Mare, ctitorirea ei fiind pusă pe seama negustorilor moldoveni. Ea suprapune o biserică mai veche, din lemn, de la sfârșitul veacului al 16-lea și începutul celui următor. Afectată de cutremurul din 1636, biserica a fost refacută în timpul domniei lui Matei Basarab, cu același plan, excepție făcând absida altarului care este poligonală și la interior.


Biserica Sf. Nicolae Geatlogu - peste drum de Mănăstirea Stelea

         Ca urmare a năruirii turlei, în epoca brâncovenească s-au făcut intervenții de întărire a colțurilor naosului și pronaosului, s-a refăcut turla distrusă și s-a ridicat încă una pe pronaos, adăugându-se la intrare un pridvor. Cu această înfățișare apare biserica în planul doi al litografiei lui Carol Iser, în 1870, reprezentând vechea Mitropolie a Târgoviștei. După acea dată, monumentul a dispărut, iar amplasamentul său și al turnului-clopotniță, restaurat și el în veacul al 17-lea, a fost invadat de construcțiile civile ale orașului. Trebuie amintit că complexul monahal s-a aflat totdeauna în interiorul orașului Târgoviște.

        Din anul 1990 Stelea a redevenit mănăstire revendicând calitatea de ctitorie domnească. Se dorește din nou ca Mănăstirea Stelea, ansamblu impunator, cu turn-clopotniță, case egumenești, chilii și, mai presus de toate, cu biserica cu hramul "Invierea Domnului" să fie un focar de credință, cultură și spiritualitate românească, semn de împăcare.

Pictura

           De factură brâncovenească, atribuită începutului veacului al 18-lea, conform inscripției din nișa proscomidiarului, datată 7124 (1705-1706), pictura murală a Mănăstirii Stelea respectă programul iconografic consacrat. Pe pandantivii turlei naosului sunt reprezentați cei patru Evangheliști. Pe conca absidei sudice este înfățișată Nașterea, iar pe cea nordică Invierea Domnului. Pe peretele vestic al naosului este reprezentată Rastignirea.

          Cupola turlei pronaosului pastrează imaginea Maicii Domnului în rugăciune, cu Pruncul la piept. Pe pandantivii mici sunt pictați îngeri, iar pe cei mari, cei patru melozi: Sfinții Cosma, Damaschin, Iosif și Teofan. Pe pereții pronaosului se află panouri pictate cu Buna Vestire - în partea de nord, Intrarea în Biserică - în partea de sud și Adormirea Maicii Domnului - în partea de vest.

           Paleta coloristică rafinată, desenul sigur, înfățișarea expresivă a figurilor, compoziția clară, sunt atribute ce caracterizează pictura murală a bisericii.

            Caracterul unitar și armonia picturii brâncovenești au fost încălcate parțial prin intervenția unui pictor din București, în 1943, care, fiind delegat de Comisiunea Monumentelor să se ocupe de pictura bisericii, și-a impus propriul stil - cel de la începutul veacului al 20-lea - cu personaje voluminoase, tratate realist, plasate în interiorul unor tablouri încadrate în rame baroce.

Muzeu

          In muzeul din Casa Nifon se gasesc expuse obiecte de mare valoare duhovnicească, istorică și artistică, realizate în secolele 17 - 20 , care au servit cultului în mănăstirile și bisericile parohiale din Arhiepiscopia Târgoviște. Printre odoare se păstrează cruci de binecuvântat din lemn, biblii și evanghelii cu ferecătură, sfinte potire, sfeșnice, cădelnițe, candele, pistornice, anafornițe, discuri de argint, veșminte preoțești, precum și nenumărate icoane de patrimoniu. Legatura intrinsecă dintre istoria țării și cea a bisericii este profund reliefată și în arta imprimării sigiliului. Muzeul găzduiește mai multe sigilii care au reprezentată pe una din fețe puterea lumească, iar pe cealăltă o imagine de natură religioasă.

        Muzeul găzduiește vechi cărți de cult și mai multe hrisoave emise de domnitori ai Țării Românești în diverse perioade, consemnând și aducând în contemporaneitate fapte istorice: hrisovul lui Radu Voievod, datat 10 iulie 1614, prin care întărește Mănăstirii Dealu stăpânirea peste Satu Nou pe care l-a cumpărat și l-a scutit de obligații fiscale, hrisovul dat de Matei Basarab ctitoriei sale de la Mănăstirea Doicești, la 9 aprilie 1646, prin care-i dăruiește mai multe proprietăți, hrisovul lui Constantin Mavrocordat din 3 iunie 1746 referitor la funcționarea unui târg pe moșia Pătroaia din vama căruia se va intreține școala din sat, hrisovul dat de Constantin Alexandru Ipsilanti, din iunie 1805 prin care mitropolia, episcopiile, mănăstirile și metoacele lor erau scutite de plata obligațiilor fiscale.

            Pe terasa Muzeului Arhiepiscopal de la Mănăstirea Stelea se păstreaza un fragment de cruce de mormânt din sec.al 18-lea reprezentând pe Sfinții Constantin și Elena, o cruce de drum din sec.al 18-lea, o cruce de mormânt din sec.al 19-lea și un sfeșnic de piatră din anul 1708. La Mănăstirea Stelea se păstrează numeroase pietre de mormânt, unele foarte vechi, datând din 1609, 1647, 1689  și 1820.