MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA - BRÂNCOVEANU

   Mănăstirea Sâmbăta – Brâncoveanu  se ridică la poalele de nord ale Munților Făgăraș, pe valea râului Sâmbăta și este renumită ca loc de reculegere, mângâiere și întărire sufleteasca pentru credincioșii și vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest lăcaș sfânt.
       Poporul român, care "s-a născut creștin", are prin această mănăstire, ca și prin mulțimea celelalte mănăstiri ortodoxe din România, cea mai trainică punte de legătură a tuturor românilor, de-o parte și de alta a Carpaților.

      Istoria Mănăstirii Brâncoveanu a început din sec.al 17-lea. In anul 1654 satul și moșia din Sâmbăta de Sus, din țara Făgărașului, au intrat in stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier din sudul Carpaților, care a construit o bisericuță din lemn pe valea râului. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, primul ctitor, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, a zidit in piatra o manastire, între anii 1688-1714.

        La sfârșitul sec.al 17-lea Transilvania abia scăpase de încercările principilor calvini de a o calviniza. Impilările au continuat însă asupra punctului principal de rezistență, credința ortodoxă a românilor, urmărind-se, de fapt, deznaționalizarea lor. Pentru a întări și a salva Ortodoxia română de noul pericol al catolicizării, apărut prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brâncoveanu a întemeiat la Sâmbăta de Sus o mănăstire ortodoxă, pentru a sta mărturie în timp despre unitatea de neam și credință a românilor de pe ambii versanți ai Carpaților.

       Persecuțiile religioase ale stăpânirii austriece au făcut mii de victime printre romăni. Schimbarea credinței strămoșești a românilor ar fi condus ușor la pierderea identității lor naționale. Românii ortodocși au încercat să reziste, fiind ajutați, în primul rand, de bisericile și mănăstirile lor. Din această cauză a început calvarul distrugerii mănăstirilor și bisericilor din Transilvania de către ocupanți. Mai mult de 150 de mănăstiri au fost distruse de generalul vienez Bukow. Multa vreme administrația austriacă nu s-a atins de Mănăstirea Brâncoveanu.

         După decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu de către turci, în anul 1714, Curtea din Viena a ținut seama mai întâi de moștenitoare, doamna Marica, soția acestuia, și apoi de faptul că mai rămăsese în viață un nepot al domnitorului martir. In anul 1785, profitând de împrejurări, Viena, la cererea administrației catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea 

brâncovenilor folosind chiar tunuri. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusă în stare de ruină. După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 kilometri depărtare de mănăstire, a fost locuit vremelnic de urmași ai familiei Brâncoveanu. Aceștia au stăpânit domeniul până la reforma agrara din anul 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele și toată incinta mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.

  In decursul celor 140 de ani de părăsire în ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe încercări de restaurare a mănăstirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Lăcașului  de la Sâmbata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926. Sfințirea a fost făcută în anul 1946, după război. Mitropolitul Nicolae Bălan a păstrat în interiorul bisericii pictura veche. Arhitectura bisericii mănăstirii se încadrează întru-totul în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârșitul sec.al 17-lea și începutul sec.al 18-lea în Țara Românească.
 Fântâna Tămăduirii - Mănăstirea Brâncoveanu
 Biblioteca mănăstirii






Arhitectură 

   La exterior, decorația în piatră a încadrărilor de la uși și ferestre, dar mai ales a pilaștrilor sculptați și a panourilor de piatră traforată din pridvorul bisericii dau o deosebită frumusețe acestui monument. Brâul de cărămidă așezat în zimți, acoperișul de șindrilă și proporțiile perfecte au darul de a înfățișa un monument vrednic de epoca domnitorului Brâncoveanu. Turla bisericii este octogonală la exterior și cilindrică în interior.

    Interiorul bisericii, în formă de cruce, e împărțit în altar, naos, pronaos și pridvor fiind  imparțirea întâlnită la mai toate bisericile construite in epoca lui Brâncoveanu, ca și înainte și după aceea. Pictura din pridvorul bisericii este în întregime nouă și cuprinde scene din Vechiul Testament, precum și Judecata de Apoi, Raiul si Iadul.

    Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o ușă de lemn de stejar, fixată într-un ancadrament de piatră sculptată, iar deasupra ușii se află pisania săpată într-o placă de piatră. Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictată Maica Domnului, se află tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni.

   In naos, pictura este aranjată în cinci registre: sfinți mucenici, scene din Noul Testament, prooroci, Invierea Domnului și Schimbarea la Față. Tâmpla bisericii, construită din zid masiv, care permite intrarea în altar prin trei uși, este deasemenea pictată în întregime în frescă cu icoane corespunzătoare canonului bisericesc.

  Pictura în frescă a altarului este dispusă în patru registre: Maica Domnului pe tron, Impărtășirea Apostolilor, Sfinți Ierarhi - în doua registre. Mai jos de biserică, la circa 50 de metri, Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit și vechea clopotniță a mănăstirii in forma inițială, unde până în anul 1997 - când au fost mutate în turla noii incinte - au fost adăpostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a caror greutate depașește 2.000 kg.



Chilii și alte anexe

In anii 1976-1977 s-a împrejmuit suprafața aflată în proprietatea mănăstirii, așezându-se o nouă poartă sculptată in lemn de stejar și s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc, executat în lemn de stejar sculptat în motive brâncovenești, iar în interior decorat cu picturi neobizantine.


       Fântâna "Izvorul Tămăduirii", atestată documentar din sec.al 16-lea, cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut și țesut multe întâmplări miraculoase și legende, a fost restaurată, mai întâi, de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Tot ca o lucrare de înnoire a Mănăstirii Brâncoveanu se înscrie și renovarea și extinderea altarului din pădure, unde se săvârșesc slujbele religioase în aer liber.

     Al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este I.P.S. Dr. Antonie Plamadeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului. P.S. Antonie a rezidit din temelie incinta Mănăstirii Brâncoveanu, lucrare începută în anul 1985. Sub îndrumarea sa directă s-au făcut reparații capitale și s-a restaurat pictura de la vechea biserică brâncovenească.

    Imprejurul ei s-a ridicat din temelii incinta în stil brâncovenesc, în formă de patrulater, potrivit tradiției ortodoxe românești, compusă din două corpuri masive de clădiri cu două nivele - unul spre nord și altul spre sud. Trei foișoare sculptate in piatră împodobesc incinta în exterior și interior.

   Corpul de clădiri așezat pe latura de nord cuprinde, între altele, la parter, o trapeză încăpătoare, bucătărie și chilii, La etaj, casa brâncovenească, cuprinde o mare bibliotecă, un arhondaric, iar la mansardă muzeul unde sunt expuse icoane vechi pe sticla si lemn si obiecte de patrimoniu colectionate de I.P.S. Antonie, toate aceste spații mărturisind intenția de a face din Mănăstirea Brâncoveanu un centru de spiritualitate ortodoxă și de cultură românească.

  Ca o recunoaștere a meritelor și suferințelor domnitorului martir, ctitorul Manăstirii de la Sâmbăta de Sus, Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu ginerele său, sfetnicul Ianache, au fost canonizați la 21 iulie 1992 de catre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar sărbătorirea lor înscrisă în calendarul ortodox sub denumirea de "Sfinții Martiri Brâncoveni" se face in 16 august.



Mănăstirea Brâncoveanu - Biserica cea nouă

     După 208 ani de la dărâmarea ei, în anul 1785, Mănăstirea Brâncoveanu a reînviat in ziua de duminică, 15 august 1993, la sărbatoarea "Adormirea Maicii Domnului", când s-a sfințit biserica nouă ce poartă hramul Sfinților Martiri Brâncoveni, ca și întreaga mănăstire.

   Sfințirea a fost săvârșită de către Sanctitatea Sa Bartolomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, Patriarh Ecumenic, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucurestiului, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al României, de catre I.P.S. Dr. Antonie, Mitropolit al Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului și de alți înalți ierarhi, preoți și diaconi. In prezent obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este alcătuită din 35 de viețuitori.



Academia de la Sâmbăta

  Unul din obiectivele cultural-religioase care măresc strălucirea pe care o are Mănăstirea Brâncoveanu este și viitoarea "Academia Sâmbăta - spiritualitate, cultură, artă, știință", care a fost inaugurată la hramul mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din 15 august 2003. Gândul cu care Inalt Prea Sfințitul Mitropolit Antonie a purces la ridicarea acestei academii de vară - este vorba de o clădire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri și un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri - a fost ca în acest spațiu să poată fi primiți, găzduiți și serviți oameni din afară, care în dorința lor de studiu și retragere să se poată bucura de condițiile oferite de mănăstire, de materialul știintific necesar studiului pus la dispoziție de nou amenajata bibliotecă, precum și de atmosfera propice studiului oferită de cadrul natural.

  Academia este proiectată ca un loc unde să se desfășoare diferite conferințe pe teme religioase, culturale, științifice și artistice - centru internațional - unde să se adune pentru dezbateri reprezentanți ai tuturor confesiunilor creștine, angajați în dialogul ecumenic de reconciliere a creștinilor, dar și de altă natură. 

  Avantajul oferit de Academie este acela că pe lângă programul de dezbateri și studii, participanții pot participa la slujbele religioase oficiate în cadrul mănăstirii, astfel încat cei de religie ortodoxă se vor putea ruga aici împreună cu monahii din mănăstire, iar cei de alte confesiuni au prilejul să cunoască frumusețea cultului ortodox.

 Sala de conferințe, cu loja și camera pentru traduceri simultane, este dotată cu aparatură electronică ultramodernă, computere, sistem de sonorizare și videoproiecție. Există aici camere tip apartament, sau simple, cu două sau trei paturi, mobilate cu gust, dispunând fiecare de toaletă cu apă caldă permanent. Incălzirea clădirii este asigurată printr-o centrala proprie ce functionează cu gaz metan, centrală formată din zece unități distincte, legate in "cascadă", care asigură și apa caldă menajeră.
          

     Clădirea are forma literei T, piciorul literei fiind aula, iar cele două părți laterale formează doua corpuri distincte legate între ele printr-o monumentală scară din marmură albă. In cele doua aripi, pe trei și respectiv patru nivele sunt amplasate camerele de cazare, cele de la etaj având balcon cu vedere spre "Ferestrele" Munților Făgăraș. In holul mare sunt găzduite expoziții temporare ale artiștilor plastici sau participanților la conferințe. Triunghiul frontonului este decorat cu un mozaic reprezentând "Sfanta Treime de la Stejarul Mamvri", iar spațiul verde este amenajat cu alei luminate, gard viu, și central un mic bazin din care țâșneste o frumoasă fântană arteziană.



Muzeul

   Una din importantele lucrări executate după sfințirea mănăstirii a fost amenajarea muzeului. La fel ca și biblioteca, muzeul este o alta piesa ce figura in planurile inițiale de construcție - constituia chiar motivul sub care s-a putut reface noua incintă - prevăzută atunci drept un spațiu de expunere a obiectelor de patrimoniu din Țara Făgărașului.

   Muzeul este amplasat în mansarda amenajată în acest scop, sub acoperișul întregului corp sudic de clădiri. Inaugurat în anul 1996, acesta este de fapt o colecție de obiecte, strânse cu multa grijă de Inalt Prea Sfinția Sa, numele de "Colecția Antonie Plamadeală" fiind grăitor în această privință; mare iubitor de cultură, a fost și un pasionat colecționar de antichități, documente și obiecte vechi. In călătoriile sale prin străinătate a avut prilejul să colecționeze obiecte din întreaga lume, care acum pot fi admirate în muzeul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
   Muzeul cuprinde o colecție de manuscrise, cărți vechi și scrisori ale I.P.S. Antonie. Cărțile vechi, foarte variate ca domeniu, din secolele 15-17, sunt scrise in limbile latină, italiană, germană, franceză, arabă și romană cu caractere chirilice. Aici se găsesc expuse și câteva incunabule, cărți manuscrise persane și arabe.

    Intre cărțile românești vechi prezente aici se află și o "Carte de învățătură", aparută la Iași în 1643, precum și o "Evanghelie", aparută la București, in 1682. Trebuie să se mentioneze aici și valoroasa colecție de scrisori a I.P.S. Sale, care reunește semnături ale unor personalități românești și din străinătate, cum ar fi Dumitru Staniloae, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Geo Bogza, Mihail Sadoveanu, Nicolae Steinhardt, Ioan Alexandru, Bill Clinton, s.a.

   La ora actuală, atelierul de pictură pe sticlă continuă tradiția picturii, meșterii de aici realizând lucrari unice, ce se bucură de apreciere atât în țară cât și peste hotare. Pe pereții muzeului pot fi admirate o serie de icoane vechi pe lemn sau sticlă. Sunt expuse icoane pe lemn, deosebit de valoroase, din perioada brâncovenească precum și icoane pe sticlă pictate în centre de tradiție transilvanene unde au funcționat adevărate școli de pictură, cum ar fi: Nicula, Nordul Transilvaniei, Laz, Gherla, Marginimea Sibiului, Țara Fagarasului, Cârțișoara și Șcheii Brașovului.

 De o mare valoare este colecția numismatica ce reuneste sute de monede antice si vechi, ce provin in cea mai mare parte din donația Domnului Dominik Nicol din New York, un mai vechi și bun prieten al I.P.S. Sale și al mănăstirii.

    Urmează colecția obiectelor de cult, în muzeu putând fi admirate obiecte aparținand în mare parte Bisericii Ortodoxe - este vorba în special de cruci, potire, discuri, etc. dar și obiecte care au aparținut Bisericii Romano-Catolice, Anglicane sau Evanghelice. Tot aici trebuie amintita si colectia de vesminte liturgice ortodoxe, cuprinzand vesminte vechi in majoritate din Basarabia. Se remarca in mod deosebit o bederniță brodata in fir de aur, argint si cu perle naturale din secolul al XV-lea, un brocart din sec.al 16-lea. De o valoare deosebita fiind si un vesmant arhieresc care a apartinut Sfântului Iosif de la Partos.

Biblioteca

   Biblioteca se află în clădirea nouă, alături de muzeu, cu picturi vechi pe sticlă și obiecte de cult, deținand una din cele mai bogate colecții de cărți și manuscrise vechi din secolele 14-19 , provenind în marea lor majoritate din donația I.P.S. Antonie Plămadeală. Aceste cărți stau mărturie pentru dezvoltarea civilizației europene de-a lungul secolelor și în particular a civilizației românești din interiorul și exteriorul arcului carpatic.
       P.S. Antonie Plămadeală a donat mănăstirii bogata sa bibliotecă de când a început refacerea incintei brâncovenești, biblioteca figurând încă de la început între obiectivele înscrise în planul de construcție. Ea deține astăzi în jur de 35.000 volume de carte, la care se adaugă încă 20.000, donate de mitropolit.

   Cărțile, deși în majoritate cu cuprins teologic, aparțin tuturor domeniilor gândirii umane. Majoritatea sunt, bineînțeles, în limba română, dar se găsesc aici și un mare număr de cărți în limbile de largă circulație: engleză, germană, franceză, precum și rusă sau greacă.

  Biblioteca numară între altele și circa 2.000  de volume de carte veche; este vorba în general de cărți de cult, un adevarat tezaur de cultură și artă. Astfel, la Sâmbăta de Sus se gasesc cărți și manuscrise, acoperind cele mai diverse domenii: religie, literatură, istorie, filozofie, artă, geografie, știinte exacte, drept, etc. De asemenea, biblioteca conține și o bogată colecție de enciclopedii, periodice, reviste și ziare.Dintre lucrările de mare valoare ce se află aici se menționează: Chronica Hungarorum, de Thurocz Johannes, tiparită la Couradus Stahel, Brno, 1488; Traite des anciennes ceremonies (1660-1685) și Carte arabă (manuscris 1186). De asemenea, aici se găsesc lucrări scrise în alfabetul Braille, destinate cititorilor cu probleme grave de vedere.

  Organizarea bibliotecii de la Mănăstirea Brâncoveanu a început în 1998. In prezent, biblioteca servește și ca sală de lectură, audiție și vizionare a materialelor audio-video existente. Colecțiile bibliotecii, foarte valoroase și unice în Romănia sunt obiectul de cercetare cu preponderență al studenților și doctoranzilor, care găsesc aici surse unice de documentare.