MĂNĂSTIREA RĂZBOIENI

       Unul dintre cele mai valoroase și interesante monumente din județul Neamț, si anume Mănăstirea Războieni. se înalță în amintirea grelelor încercări din vara anului 1476. Lăcașul s-a ridicat la Războieni-Valea Albă chiar pe locul unde Ștefan cel Mare a încercat să oprească invazia pustiitoare a hoardelor otomane pe care le spulberase cu un an înainte în bătălia de la Vaslui, din 6 ianuarie 1975. In fruntea armatelor păgâne se afla însuși sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.

Situată pe o muchie de deal, în stânga pârâului Valea Albă, mănăstirea Războieni este o mărturie a luptei pentru apărarea fiinţei naţionale şi spirituale a neamului românesc. După strălucita biruinţă a lui Ştefan Voievod cu un an înainte, la Vaslui, năvălitorii s-au întors cu o armată mult mai numeroasă. Fără sprijin din afară, Moldova rezistă eroic, însă în urma încleştării din 26 iulie 1476 de la Pârâul Alb “ai nostri au pierit, încât s-a înălbit poiana de trupurile lor… Şi mulţi din boierii cei mai mari au picat şi vitejii cei mai buni au pierit şi fu jale mare în toată ţara” (Grigore Ureche).

Biserica “Sf. Mihail și Gavril” din Războieni a fost ctitorită de Ștefan cel Mare la două decenii după bătălia memorabilă, fapt consemnat în pisania de pe fațada sudică, al cărei conținut prezintă o excepțională valoare documentară. Pisania nu menționează când au început lucrările de construcție, dar având în vedere dimensiunile reduse ale bisericii și experiența altor ctitorii ale lui Ștefan cel Mare zidite in decursul aceluiași an, nu este exclus ca ridicarea monumentului lui să fi început în vara anului 1496, poate chiar în ziua de 26 iulie când s-au împlinit cei 20 de ani de la desfășurarea bătăliei, pentru a se încheia la 8 noiembrie același an, în ziua hramului. După cum spune pisania de pe peretele dinspre sud al bisericii și care este amintită și la Cetatea Neamțului: «pentru amintirea si intru pomenirea tuturor drept-credinciosilor care s-au prapadit aici»

Intrarea în incintă este arcuită sub turnul-clopotniță așezat la nord-vest. El nu se aseamănă cu turnurile construite de Ștefan cel Mare si este – fără îndoială – produsul unei epoci mai târzii. Biserica, în schimb, are același plan cu celelalte ctitorii de la Piatra-Neamț si Borzești ale viteazului domn, alcătuind împreună o categorie distinctă în cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci.

Deși a suferit numeroase prefaceri de-a lungul celor cinci veacuri de existență, biserica de la Războieni a fost readusă la forma sa inițială în urma lucrărilor de restaurare din anii 1975-1977, care au îndepărtat pridvorul de la intrare, turlele ridicate în sec.al 19-lea și celelalte adaosuri ce denaturau înfățișarea originară a întregului ansamblu. 

Ca și la Piatra-Neamț, exteriorul este împodobit cu două șiruri de ocnițe sub cornișa, cu aceeași dispunere ce se bazează pe repartizarea a două ocnițe mici peste una mare. Biserica nu are șanuri laterale, iar absida altarului este de formă poligonală, fiind acoperită de nouă firide alungite. S-au construit si doi contraforți cam de același tip ca la Piatra-Neamț dar – lucru puțin obișnuit și în parte inexplicabil – sunt amplasați de-o parte și de alta la limitele absidei altarului. Ornamentația exterioară a fost deteriorată de-a lungul veacurilor și a stat apoi ascunsă sub straturi groase de tencuială, dar lucrările de restaurare la care ne-am referit au relevat existența acelorași benzi de cărămidă smălțuită și discuri policrome cu bumbi centrali care înfrumusețează ctitoriile lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamț Borzești și Piatra-Neamț. Imediat sub streașina largă, biserica este «împodobită » cu câteva benzi de cărămidă smălțuită și cu discuri înșiruite sau în buchete de câte trei, predominant de culoare verde lucios, reprezentând singurele pete de culoare pe zidurile gri ale bisericii.

Mănăstirea Războieni seamănă izbitor cu alte biserici construite de Ștefan cel Mare, cum este Biserica Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamț, fiind împărțită « clasic » în pronaos, naos si altar.

In interior, pictura este înlocuită de icoane frumos executate, catapeteasma remarcându-se prin stucaturile aurii ce le încadrează maiestuos. Deasupra porții împărătești se află un tablou înfățisând «cina cea de taină».

Surprinzător este faptul ca biserica nu are decât cinci ferestre destul de înguste, lipsa vitraliilor subliniind simplitatea acesteia.

Portalul de la intrare prezintă cunoscuta alternanță de toruri și cavete îmbinate în arc frânt, cu baze poligonale ornamentate. Si în acest caz luneta portalului a fost acoperită cu sculpturi lobate specific gotice, dar care n-au mai fost executate cu aceeași acuratețe și pricepere ca la Piatra-Neamț. Sistemul de boltire se caracterizează prin rezolvări constructive proprii acestui restrâns grup de monumente. Pronaosul este acoperit cu două calote sferice susținute printr-un arc dublou în care se descarcă alte trei arce longitudinale dispuse în trepte. Cupola naosului apasă direct pe cele patru arce piezișe, iar acestea descarcă la rândul lor pe arcele dublouri transversale dinspre pronaos și altar.
 
Arcele longitudinale, care se regăsesc și la Piatra-Neamț, sunt etajate și dispuse căte două la fiecare zid. Trebuie de asemenea să se sesizeze faptul că arcele dublouri care sprijină cupola naosului la est și la vest sunt separate de altar și respectiv de pronaos prin două înguste boltiri semicilindrice, iar retragerile pilaștrilor de susținere au forma unor console angajate. In ansamblu, întregul sistem de boltire al monumentului se remarcă prin unitate și eleganță, creând privitorului un sentiment de încredere și echilibru interior. In tezaurul de neprețuit al moștenirii materiale și spirituale pe care Ștefan cel Mare a lăsat-o posterității este Biserica 

“Sf. Mihail și Gavril” din Războieni-Valea Alba a căpătat, încă de la zidire, semnificații cu totul deosebite, ce pun încă o data în lumină evlavia și tăria de caracter a viteazului voievod. In primul rând ca, fapt fără precedent, biserica de la Războieni nu s-a mai înălțat pentru a consemna o noua izbandă a Domnului și a Țării, oștenii români fiind nevoiți să se retragă de pe câmpul de luptă, după o îndelungată și eroică rezistență, în fața unui dușman ce deținea o copleșitoare superioritate numerică. 

Scopul strategic de întârziere a înaintării otomane și de diminuare a forțelor invadatoare fusese desigur atins, dar nu putea fi vorba de înfrângerea inamicului atunci și acolo și de înlăturare a pericolului ce amenința întreaga țară. Decizia lui Ștefan cel Mare de a evoca printr-o nouă ctitorie evenimentele din vara anului 1476 releva o anumită concepție a voievodului conform careia eroii rămân eroi indiferent de rezultatul jertfei lor, iar orice acțiune îndreptată împotriva Islamului, întru apărarea țării și credinței, era binecuvântată de Dumnezeu și demnă de amintit posterității.

Pe de altă parte, lăcașul de cult de la Războieni se deosebește de toate celelalte ridicate de marele voievod, fiind conceput cu destinația specială de a adăposti osemintele celor căzuți în 1476. După două decenii de la dramatică încleștare, Ștefan cel Mare a decis deshumarea celor ce și-au pierdut viața pe câmpul de luptă, punând rămășițele acestora ca temelie noului așezământ. Aceasta realitate istorică, transmisă prin tradiție și evocată indirect în pisania care s-a păstrat, a fost confirmată și de cercetările arheologice prilejuite de ultimele lucrări de restaurare ce au redat înfățișarea de început a bisericii. Atunci, desfăcându-se plăcile de piatră ale pardoselii și efectuându-se o secțiune pe axul longitudinal al construcției, a fost descoperit un strat consistent de resturi osteologice umane, cu o grosime inegală dar continuu în întreaga suprafață studiată. Aceste sfinte relicve conferă bisericii calitatea de adevarat mausoleu feudal, singurul de acest gen din țară, menit să adăpostească osemintele tuturor celor căzuți pentru Țară și Credință, indiferent de obârșie și de rang.

In acest context, se poate spune că, fără a se putea impune prin proporții și monumentalitate, biserica de la Războieni-Valea Albă se înscrie printre marile valori ale patrimoniului istoric și artistic românesc, dăinuind peste veacuri ca un simbol al dragostei de libertate și al spiritului de sacrificiu care au înnobilat dintotdeauna existența acestui popor. Mănăstirea Războieni face parte din lista celor mai importante monumente istorice din județul Neamț și din țară, complexul fiind alcătuit din mai multe construcții. Pe lângă biserica mănăstirii, ce își serbează hramul în ziua Sfinților Arhangheli Mihail si Gavril, se mai găsește aici un imens turn clopotniță, ridicat în anul 1862, stăreția construită în secolul 20 și chiliile călugărilor, ridicate și ele în perioada secolelor 19 – 20.

La fel ca majoritatea lăcașurilor din zonă, și acesta a avut o istorie zbuciumată, suferind multe modificări, jucând fie rolul de mănăstire de maici, fie de călugări. In anul 1959, mănăstirea a fost chiar desființată, măicuțele de aici fiind strămutate la mănăstirile Agapia, Văratec, sau Slatina. Viața monahală a fost reluată aici abia după anul 1994. Intre anii 1975–1977 s-au întreprins importante lucrări de restaurare, biserica fiind readusă la forma originală după îndepărtarea pridvorului şi turlelor adăugate în secolul 19.

In 1730 se înfiinţează aici un modest schit de călugări, iar în 1800 Mitropolitul Veniamin Costachi transformă aşezarea monastică în mănăstire de maici.

Mănăstirea este una de maici acum, deși în trecut era un schit de călugări. Maicuțele confecționează veșminte preoțești in atelierele de croitorie existente aici, ca și in alte mănăstiri. Fiecare potecă ce duce căre o chilie este flancată cu flori îngrijite și multicolore.
In curtea mănăstirii se afla Cimitirul Eroilor in care sunt înmormântați soldați ce au căzut la datorie în cel de al doilea război mondial si o troiță ridicată la 500 de ani de la zidirea bisericii, având sculptate imaginea lui Ștefan pe cal gata de luptă, la baza acesteia fiind stema Moldovei, iar in partea superioară Iisus răstignit pe cruce.

In parcul comunal ce se află pe dealurile de la Valea Alba, la cca un kilometru de mănăstire, acolo unde se desfășoară anual Sărbătoarea Războienilor, se afla un monument ridicat in 1897 (și renovat in 1985) de catre Regimentul 15 Razboieni, in amintirea luptelor de aici, dedicat «nemuritorului erou si atlet al lui Crist, lui Stefan cel Mare, care in 26 iulie 1476 in acest loc, vitejeste cu rapunerea vietei apara neatarnarea Moldovei si existenta natiunei romane contra ostirilor nenumarate ale sultanului Mahomet de el insusi comandate», pe monument aflandu-se si efigia voievodului. In fata acestuia sunt depuse mereu coroane de flori in semn de omagiu.
Mănăstirea Războieni reprezintă un adevărat simbol al celor care s-au sacrificat în slujba patriei.