MĂNĂSTIREA PEȘTERA IALOMIȚEI

    Izvoarele înalte ale Ialomitei dintre stâncile răsăritene ale Munților Bucegi au atras sihaștri încă din sec.al 15-lea. Cu trecerea timpului atracția locurilor isolate din munți au atras din ce în ce mai mulți sihaștri, așa că numărul micilor sihăstrii și bisericuțe a crescut, împânzind locurile ferite și greu accesibile de la margine de stâncării și în adâncul unor păduri virgine. Unele din acele sihăstrii au atras atenția unor domnitori sau a unor înalți demnitari, trezindu-le dorința de a folosi acele locuri pentru ctitorii cât mai mândre, ctitorii care să păstreze tradiția vieții monahale sub protecția lor.

Manastirea Ialomiței a fost ridicată în primii ani ai sec.al 16-lea chiar la intrarea in Peștera Ialomitei, fiind ctitoria voievodului Țării Românești, Mihnea cel Rău, domnitor care datorită caracterului său sălbatic nu a putut rezista pe tron decât un an (1508-1509) și a fost ucis un an mai târziu în Transilvania, pe treptele Bisericii parohiale din Sibiu.


Nu se știe pe ce cale a aflat acel domnitor vremelnic de frumusețea locurilor unde se statorniciseră un grup de schimnici nevoiași și ce pornire creștină îl determinase să construiască un lăcaș modest din bârne de lemn. Se zice că era pasionat de vânătoare și deosebit de sângeros, așa că pe această cale să fi ajuns în valea mirifică a Ialomiței superioare. 
Ctitoria lui extrem de modestă a așezat-o chiar în gura înfricoșetoarei peșteri a Ialomiței, pe atunci necercetată și misterioasă. In adâncul peșterii, la aproximativ 200 de metri se afla o piatră mare, numită "Piatra Altarului", unde, după tradiție sihaștrii săvârșeau cele sfinte, înainte de a avea lăcașul lor modest.


Micuța mănăstire, încojurată de chilii sărăcăcioase din lemn, a avut o soartă nefericită, de parcă ar fi fost blestemată pentru nemernicia ctitorului ei. De nenumărate ori a fost distrusă de focuri și distrugeri întâmplătoare, provocate de folosirea opaițelor, sau a lămpilor cu petrol în chilii.. Nu se cunosc șirurile de refaceri din lemn ale nevoiașilor din acel loc binecuvântat, prin frumusețe, de Dumnezeu, dar și blestemat de mârșăvia ctitorului.

Se știe că una din constructiile din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818 fiind reconstruită de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița. In jurul ei se aflau mai multe chilii sărăcăcioase și afumate în care se nevoiau cuvioșii călugări. In prima jumatate a sec.al 19-lea s-a nevoit în Peștera Mică a Ialomicioarei un sihastru, căruia nu i se cunoatește numele și nici locul unde s-a săvârșit, împreună cu un urs, fiind singurul caz cunoscut în monahismul românesc când un sihastru a trăit și a fost slujit de animale sălbatice.

Actualul schit aflat aproape de Peștera Ialomitei a fost ridicat în 1901 de mai mulți ctitori și cu participarea ciobanilor din zonă, ctitorul principal fiind ieromonahul Ieronim al II-lea. Biserica a fost sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia, cu binecuvantarea IPS mitropolit Atanasie. Biserica a mai fost distrusă de foc in 1961 însă, prin grija Patriarhului Justinian și cu cheltuiala pr. Macarie Marinoiu, pr. Pimen Stoichici și pr. Dumitru Breajcu, a fost restaurată. In 1994 s-a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peșteră, iar la 29 iunie 1996 a fost sfințită de IPS arhiepiscop Vasile Costin, cu hramul "Sf. Apostoli Petru si Pavel".

Biserica mai veche, este construită din lemn pe o fundație înaltă de piatră. In exterior pereții sunt căptușiți cu șindrilă. Este compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor care lasă impresia că a fost construit mai târziu. Catapeteasma este din lemn și în partea inferioară are pictată, in stanga, pe Sf. Cuvioasa Paraschiva, ân dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae, iar în centru pe "Maica Domnului si Iisus Hristos". Are două turle înfundate, una pe naos, alta pe pronaos.  Lumina se primește în altar de la o fereastră pe peretele din dreapta și de la o fereastră pe centrul peretelui de la răsărit. Naosul și pronaosul au câte o fereastră pe fiecare parte a zidului (in total 4), iar pridvorul este luminat de cate o fereastră pe dreapta și stanga, precum și de ușa din lemn, care în partea superioară are geamuri. Geamurile ferestrelor sunt duble, cele din interior au pictură pe sticlă.

Pictura s-a executat pe pânză în anul 1986, cu cheltuiala părintelui Neofit Florea, fostul stareț. Sunt pictate și geamurile ferestrelor din interior. Fereastra din dreapta naosului are pictați pe Sfinții împărați Constantin și Elena. Cea din stânga pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar ferestrele din pronaos au pictate pe Maica Domnului și Cuvioasa Paraschiva pe fereastra din stânga, iar cea din dreapta are scena "Adormirea Maicii Domnului cu Apostolii", donată de părintele protosinghel Gherasim Vasile, fost stareț.

Clopotnița este construită din lemn, în față, la stânga bisericii. In incinta schitului sunt două cladiri din lemn, etajate și puțin mai departe încă o construcție pentru cazarea vizitatorilor (cu plată), la care se ajunge pe o punte metalica înălțată deasupra văii.

In anul 1991 s-a construit o nouă biserică, iar la intrarea în peşteră un complex de chilii.