BISERICA DOMNEASCĂ DIN CURTEA DE ARGES

Unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale și cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească este Biserica Domnească cu hramul Sfântul Nicolae, din Curtea de Argeș.Este ctitoria domnitorului Basarab I (1310 - 1352), terminată în anul 1352, în cadrul reședinței voievodale din secolul al XIII-lea. Biserica, cu plan în cruce greacă înscrisă, de tip complex, este un monument istoric, de arhitectură și artă de cea mai mare valoare pentru țara noastră, cu un trecut de 700 de ani. Vechea vatră voievodală de o rară eleganţă, zidurile  formate dintr-un rând de piatră care alternează cu trei rânduri de cărămidă , încearcă timid  să ilustreze istoria şi arta medievală  a acestui impresionant ansamblu, cel mai venerabil monument al  arhitecturii româneşti.

Construcția bisericii a început sub domnia lui Basarab I, ca să fie continuată de Nicolae Alexandru (1352 - 1364) și terminată o dată cu pictura murală, păstrată în mare parte până astăzi, sub domnia lui Vlaicu Vodă (1364 - 1377).

La începutul sec.al 14-lea, pe timpul întemeietorului Țării Românești, Basarab I (1310-1352), au fost ridicate în incinta Curții Domnești, biserica, palatul domnesc de pe latura de sud, turnul și zidul de incintă.


Arhitectura

Cu plan și spații de tip bizantin, biserica aparține tipului de “cruce greacă înscrisă”, varianta constantinopolitană, încheiată cu trei abside la răsărit. Ctitoria întemeietorului de țară de la Curtea de Argeș este o clădire de dimensiuni mari: dreptunghiul în care se înscrie conturul exterior al planului său are 14,55x23,50 metri, iar înălțimea, măsurată la vârful acoperișului turlei, atinge 23,00 de metri. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei încăperi distincte: un pronaos îngust (2,80 m), un naos spațios (11,80 x 12,40 m) și altarul compus dintr-o absidă mare, centrală, încadrată cu două absidiole. Naosul, încăperea principală și cea mai caracteristică a bisericii, cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispuși în plan pe o forma patrată. Prin intermediul acestora, interiorul este împărțit în trei compartimente lungi, trei nave: una mediană, largă, și două laterale, mai înguste, prelungite fiecare spre răsărit cu câte o absidă. Aspectul exterior este impunător. Meritul  arhitectului de la acea vreme  este că a reuşit să realizeze  din materiale atât de simple şi aspre, în aparenţă, o imbinare de linii şi  volume de o rară eleganţă.

Forma şi îngustimea ferestrelor au fost impuse datorită împrejurărilor. Ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor din prezent datează din sec.al 17-lea când biserica a fost renovată.

Dar față de tradițiile constructive și de stadiul de dezvoltare a arhitecturii pe teritoriul noului stat, meșterii locali cu greu ar fi putut concepe și realiza un astfel de monument. De aceea, ctitorii au chemat la Argeș o echipă de meșteri din ținuturile de veche artă bizantină din preajma Constantinopolului, cărora le-au cerut sa zidească o biserică reprezentativă pentru noua situație înfloritoare a Țării Românești.

Biserica Domnească din Curtea de Argeș, ctitoria domnitorului Basarab I (1310-1352), a fost terminata de zidit și de tencuit în anul 1352, chiar anul decesului său. Biserica domnească, închinată Sfântului Nicolae, a fost zidită pe locul alteia, mai vechi, din sec.al 13-lea, ceea ce dovedește existența unei vieți statale mai vechi de epoca confruntării radicale cu regatul ungurilor.

Stabilirea exactă a anilor în care a fost ridicată biserica din sec.al 14-lea și a numelui ctitorului acesteia ridică ceva dificultăți, deoarece vechea pisanie a bisericii a fost distrusă, în locul ei fiind zugrăvit Sfântul Ierarh Nicolae, hramul bisericii. Se crede că zidirea bisericii ar fi fost începută după anul 1340, dar ctitorul nu ar putea fi decât Basarab I-ul. Măreața biserică a fost zidită în interiorul zidurilor reședinței voievodale din sec.al 13-lea, aflată în Curtea de Argeș.

In exterior, zidăria este lucrată din rânduri de piatră de râu ce alternează cu rânduri de cărămidă. Biserica este zidită în formă de cruce greacă înscrisă, de tip complex, pronaosul fiind îngust și boltit, având în mijloc o cupolă. Naosul este patrat, boltit, și are dimensiuni foarte mari. Boltirea este susținută de patru stâlpi peste care se înalță turla.



Pictura 

Se apreciază că în biserică sunt peste trei sute de scene pictate, între care și scene din viața Sfintei Filofteia,

In pronaos, se pot observa cele 3 straturi de pictură care au fost pictate în interiorul bisericii, mormintele Brătienilor și, chiar deasupra intrării în naos, un portret al lui Basarab I, stând la picioarele lui Iisus, în calitate de ctitor al lăcașului.

In naos, se pot observa catapeteasma, care are un stil aparte și lângă catapeteasmă se observă cele trei straturi de pictură care au fost aplicate bisericii. Pe peretele din partea dreaptă există o pictură unică în lume, reprezentând-o pe Maica Domnului însărcinată. Pictura reprezentând Crucea inversataă a Sfântului Petru, poate fi și ea văzută și se explică religios că sfântul a dorit sa fie crucificat astfel pentru a avea pașii îndreptați spre Cer. Se mai poate vedea o astfel de pictură la Mănăstirea Ciolanu din judetul Buzău, chiar pe peretele exterior al bisericii, în stânga intrării.


Se  mai pot distinge încă două picturi de valoare în biserica Sfântul Nicolae:- Portret în picioare al domnitorului Nicolae Alexandru (1352-1364) și cuplul Vlaicu Vodă cu soția Ana oferind o machetă de biserică. Pictura bisericii este ca o colecție de file de istorie, nu numai prin multitudinea de picturi suprapuse, dar si prin diferitele inscripții prezente in interior, precum cea care consemnează anul nașterii voievodului  întemeietor Basarab I.

Stâlpii sunt și ei pictați, într-una din picturi fiind reprezentată Sfânta Filofteia ce oferea mâncare sărăcilor din mâncarea pe care trebuia să o ducă tatălui său la câmp, fiind ucisă din acest motiv, pe când avea numai 12 ani.

Pe peretele din stânga există o hartă cu situarea vechii biserici din sec.al 13-lea, în cadrul actualei biserici domnești și un zgrafit, descoperit în 1920, care atestă moartea Marelui Voievod Basarab în 1352, la Câmpulung. Pe peretele dinspre naos există o pictură detaliată a Adormirii Maicii Domnului și mormântul lui Vladislav Vlaicu I.

In altar sunt redate: Pilda celor zece fecioare, Petru şi Ioan în faţa mormântului gol şi Isus în munţii Galileii,  Cortul Mărturisirii  şi Împărtăşania apostolilor, Mormântul şi Isus înfăşurat în giulgiu (proscomidie), pe peretele nordic Izgonirea negustorilor din templu şi Înmulţirea pâinilor, pe cel sudic recesământul lui Quirinus, Sărutul lui Iuda şi Drumul crucii, către sud-est, Spălarea picioarelor şi Rugăciunea de pe munte, Adormirea Fecioarei ( peretele de vest- una dintre cele mai ample din întreaga pictură  medievală românească).


Biserica Sân Nicoară - Curtea de Argeș

Biserica a fost zugrăvită de mai multe ori de-a lungul vremii. Astfel, astăzi pot fi identificate trei straturi de tencuială adăugate succesiv. Pictura în frescă acoperă întreaga suprafață interioară a bisericii. Aceasta a fost lucrată în vremea lui Vlaicu Vodă (1364-1366), dar s-au păstrat și câteva fragmente de fresca din sec.al 18-lea.

In timp ce pictura bisericilor bucovinene, sau pictura bisericilor din Țara Românească, ridicate într-o epoca mult mai târzie, când contactul nostru de secole cu Orientul îngăduise cristalizarea unei anume viziuni cromatice influențată de coloritul cald și luminos al ceramicei și covoarelor orientale, pictura Bisericii Domnești se înscrie într-o lume spirituală pur bizantină. Cele mai valoroase fresce sunt picturile din sec.al 14-lea, din vremea domnitorilor Vladislav I și Radu I, care sunt cele mai vechi din Țara Românească. Acestea aparțin stilului bizantin din secolele 13-14.

Placa de  mormânt a lui Radu de la afumați

Se apreciază că sunt peste trei sute de scene pictate, între care și scene din viața Sfintei Filofteia, ale cărei Sfinte Moaște au fost aduse la Biserica Domnească din Curtea de Argeș în anul 1396, unde au rămas până în anul 1894, când au fost mutate în lăcașul Mănăstirii lui Neagoe Basarab - Mănăstirea Curtea de Argeș.

Necropola 

Pentru un timp relativ scurt, biserica domnească din Curtea de Argeș a fost folosită și ca necropolă a domnitorilor munteni, aici aflându-se mormântul lui Vlaicu Vodă, în care s-au găsit numeroase marturii arheologice ale sec.al 14-lea, printre care și "paftaua de la Argeș". Pe piatra de mormănt a lui Vladislav I-ul este reprezentat stilizat Pomul Vieții sau Arborele Cosmic, un simbol al creștinismului, iar pe partea laterală din față este săpată o cruce în formă de rozetă (simbol al Cavalerilor Crucificati).

Mormântul lui Voislav, este inscriptionat simplu, fără date de viață: „Voislav, fiul marelui Alexandru Voievod, s-a sfarsit in luna lui ghenuarie”

In biserică se păstrează și mormântul lui Radu I Basarab (legendarul Negru Vodă după unii autori), expus sub sticla, Aflat între doi stâlpi pe latura sudică a pronaosului. Mormântul scăpase neatins timp de şase veacuri. Când piatra  funerară  a fost ridicată de pe sarcofag, a apărut, imaginea nealterată a cavalerului din sec.al 14-lea. In el pot fi văzute câteva vestigii din veșmântul feudal cu ornamente bogate de aur și argint.

Pe cap purta o diademă de mărgăritare, încheiată cu un lanţ de aur peste pletele lungi, lăsate pe spate. La gât, peste tunica din mătase purpurie, veneţiană, se răsfrângea un guler de dantelă lucrată în mătase şi aur. Un şir de circa 30 de nasturi de aur încheiau tunica, împodobită la gât, la piept şi la manşetă cu şiruri  de mărgăritare. Colţurile pulpanelor erau împodobite în faţă cu două rozete de mărgăritare. Nasturi de aur erau şi la mâneci, iar coatele erau brodate cu galoane de fir. Peste şolduri avea petrecută o centrură brodată cu fir de aur şi mărgăritare, care se încheia cu o magnifică pafta de aur. Paftaua reprezinta o cetate gotica cu doua turnuri poligonale la colturi. In partea centrala, pe un fond de smalț albastru, este lucrata in relief o lebada cu cap de femeie, a carei semnificaţie n-a fost descifrată nici până acum. Lateral, în două balcoane, stau parcă de vorbă un cavaler și o doamnă. In contact cu aerul, stofa s-a pulverizat. S-au păstrat numai câteava fragmente ici- colo. Din vestă au mai rămas mărgăritarele ce o împodobeau. Imaginea unei lumi feudale, de modă europeană, pe care istoricii nu îndrăzniseră să și-o  închipuie , era demonstrată cu probe elocvente, răsărite de sub poseaua Bisericii  Domneşti”.

Ruinele Caselor Domnești - Curtea de Argeș
Fiul lui Radu al IV-lea cel Mare şi al doamnei Cătălina, viteazul Radu de la Afumaţi, domnitor al Ţării Româneşti în ianuarie-aprilie, iunie-august, octombrie 1521 – aprilie 1529  se află  înmormântat tot la biserica Domnească din Curtea de Arges. Orgoliul personal, ambiţia, patriotismul  care l-au caracterizat pe  Radu,  participarea la nu mai puţin de douăzeci de lupte,din care a ieşit victorios  s-au intersectat cu  ticăloşia unor boieri de atunci, care au pus mai presus propriile interese decât primejdiile ce ameninţau ţara.

.Rând pe rând, au fost descoperite 14 morminte care au dezvăluit o lume feudală românească pe care nimeni n-o cunoscuse şi nici nu o bănuise până  atunci. Conţinutul acestora a oferit informaţii preţioase despre modul cum se îmbrăcau românii şi clasa boierilor în vremea formării şi consolidării statelor feudale româneşti.

Complexul voievodal din Curtea de Argeș a fost reparat și consolidat de mai multe ori, între anii: 1748-1752, 1827-1848, 1911-1929, 1967-1972, perioade în care s-au făcut importante descoperiri arheologice.
In sec.al 16-lea, domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521) a construit Casa Domnească de pe latura de nord. Palatul și Casa Domnească constituie, ca plan, tipuri reprezentative de arhitectură tradițională românească.

Biserica Domnească Curtea de Argeș este mai puțin vizitată decât Mănăstirea Curtea de Argeș, deși nu se află foarte departe una de cealaltă (1,5 km), fiind zidită in interiorul Curții Domnești, pe locul unei biserici mai vechi.



Completări

Biserica a fost reședința primei Mitropolii românești, prin recunoașterea în 1359 de către Patriarhia din Constantinopol a Mitropoliei Ungrovlahiei și a primului mitropolit, Iachint de Vicina, canonizat în anul 2008 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Toți vizitatorii Bisericii Domnești din Curtea de Argeș se așteaptă să vadă mormântul sau sarcofagul lui Negru Vodă, dar sunt deziluzionați.

Potrivit legendei, Negru Vodă ar fi fost fondatorul și primul domn al Țării Românești. Existența lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor cercetări mai mult sau mai puțin istorice,, dar lipsite de orice mărturie scrisă. Negru Vodă a fost, potrivit legendei, fondatorul și primul domn al Țării Românești istorice. In legenda populară foarte atractivă, Negru Vodă apare ca un personaj care la 1290, se presupune că a trecut Carpații din Făgăraș și s-a stabilit la Curtea de Argeș sau Câmpulung, unde a întemeiat un voievodat.

Se crede că a îngăduit orășenilor sași să-și mențină pe comesul (liderul) lor, Laurențiu, care a decedat în 1300 și a fost înmormântat în Biserica Bărăței din Câmpulung. "Descălecatul" său ar fi pus bazele Țării Românești, a cărei independență avea să o statueze Basarab I, în anul 1330. Lui Negru Vodă i se atribuie și ridicarea primei biserici voievodale din Curtea de Argeș, Biserica Sân Nicoară astăzi o ruină jalnică și nesemnificativă.

Pe lângă biserică, au mai reuşit să reziste trecerii timpului fundaţiile caselor domneşti, construite de Basarab I în sec.al 14-lea și de Neagoe Basarab în sec.al 16-lea, clopotniţa cu poarta de acces din sec.al 19-lea, fundaţiile primei biserici domneşti din sec.al 13-lea, precum şi zidul de incintă din sec.al 18-lea.

In 1746, după un incendiu, mitropolitul Neofit s-a ocupat de refacerea unei porţiuni de zid şi de construirea unei pardoseli de cărămidă, iar în 175  s-a restaurat pictura. In 1838 a fost ridicată actuala clopotniţă, iar în 1847, domnitorul Gheorghe Bibescu a finanţat o nouă restaurare a picturii (parțială).