MĂNĂSTIREA HUMOR X

           Inceputurile Mănăstirii Humor urcă în istorie până în vremea domniei domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). In vecinatatea actualei biserici a mănăstirii Humor mai rezistă si astazi ruinele unei mai vechi biserici mănăstirești înălțata la începutul sec.al 15-lea.

           Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este un lăcaș sfânt construit în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie).

·                    Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” - construită în 1530

·                    Ruinele caselor mănăstirești - datând din sec. XVI - XVIII

·                    Turnul clopotniță - datând din sec. XIX

·                    Turnul lui Vasile Lupu - construit în 1641

       In anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus  în patrimoniul mondial Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Humor, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei. Aceste comori fiind (Mănăstirea Arbore, Biserica Pătrăuți, Mănăstirea Moldovița, Mănăstirea Probota, Biserica „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Mănăstirea Sucevița și Mănăstirea Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

      Potrivit celor povestite din bătrâni, pe la începutul sec.al 15-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), "panul Ivan vornicul care era la Humor" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. In cursul sec.al 15-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut drept Mănăstirea Humor.

               Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor”moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea

               Domnitorii sec.al 15-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare "a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim". Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus. In partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova.

                 Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu. Lucrarea a primit numele de Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. In prezent, acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna. La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este "adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan". La început, această ipoteză a fost contestată de către membrii Academiei Române, unul dintre principalii contestatari fiind Bogdan Petriceicu Hasdeu.

                  In primele decenii ale sec.al 16-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică. Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava.

In vremea domnitorului Petru Rareș, Humorul a fost cuprins în campania de restaurări inițiată de acesta, lucrare săvârșită de  logofatul Toader Bubuioc. Din pisania sapată în piatra, așezată la intrare, pe peretele exterior al sfântului locaș, aflăm că biserica a fost zidită în anul 1530  "cu cheltuiala și osteneala" logofatului Teodor Bubuioc și a soției sale Anastasia, îndemnat de voievodul Rareș. Viata monahală a calugărilor a fost întreruptă în 1785, la anexarea samavolnică a Bucovinei de către imperiul Habsburgic.

              Biserica "Adormirea Maicii Domnului” de la Humor este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și în cazul altor ctitorii boierești, această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile marelui Ștefan. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor.

Pridvorul deschis cu arcade, este inovatie în epoca determinată atât de tradiția constructivă locală (prispe, foișoare) cât și de influențele renascentiste din exterior (loggia preluată mai tarziu și de "stilul bracovenesc").  O noutate este si tainița situată deasupra gropniței; mai ales în nenumăratele zile de restriște se păstrau aici obiectele de pret.

Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonei din preajma munților. El este învelit cu șiță de brad. Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului.

         Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi: pridvorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. Pridvorul deschis are patru arcade mari terminate în arc frânt, care se înalță până sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru fațadele laterale. Arcadele sunt separate de stâlpi pătrați, groși cât zidul bisericii.

          Spațiul interior al pridvorului este împărțit în două de un arc dublou median. Din pridvor se intră în pronaos printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă sprijinită pe arcuri. Între pronaos și încăperea mormintelor, precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. In peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie. Intre naos și altar se află o catapeteasmă veche, din lemn. In părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul.

           Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. Portalul de intrare în biserică are un ancadrament cu muluri terminat în arc frânt. Cele două ferestre din pereții pronaosului au ancadramente terminate în arc frânt, fiind împărțite în spații distincte bogat decorate la partea superioară. Deschiderile de trecere din pronaos în încăperea mormintelor și din încăperea mormintelor în naos au ancadramente cu baghete încrucișate, la fel ca și ferestrele dreptunghiulare din încăperea mormintelor, naos și altar. Din pridvor se pătrunde în pronaos, iar mai departe în camera mormintelor și în naos. Spre răsărit, biserica se termină prin absida de formă circulară a altarului, desparțit de naos printr-o catapeteasmă foarte veche, o excepțională sculptură în lemn.

            Biserica mănăstirii Humor se numară, alături de bisericile de la Voronet, Moldovița, Sucevița și Arbore, printre cele cinci ctitorii împodobite atât la interior, cât și la exterior cu fresce bizantine, care le fac unice in lumea ortodoxă. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de cărămizi - roșu, culoare specifică acestei biserici.

          Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie.  Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi.

           Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate sunt cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 (în cele trei scene perșii sunt înlocuiți de turci), Rugul în flăcări, Viața Sfântului Nicolae (în 15 scene), precum și Parabola Fiului Risipitor. Intr-una din scenele din Asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei otomane. Zugravul Toma din Suceava i-a împrumutat chipul său acelui călăreț.  Pe abside sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși. 

Portretul lui Ştefan cel Mare pe Evangheliarul de la Humor (1473)

Absidele bisericii cuprind Cinul (Deisis), rugăciune a tuturor sfinților proprie numai picturii exterioare din Bucovina, frescă de amploare considerată și ea o invocație la apărarea Moldovei în fața amenințării semilunei.

            Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se însă accent mai mult pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor. Pe cupola pronaosului este reprezentată Fecioara rugându-se, având la piept medalionul cu pruncul Iisus, iar pe pereții acestei încăperi sunt pictați îngeri, prooroci, evangheliști, cele șapte sinoade ecumenice, apoi sfinți, martiri și cuvioși. 

          Picturile din încăperea mormintelor sunt degradate, distingându-se unele scene din viața Sfintei Fecioare Maria. Pr bolta naosului este reprezentat Iisus Pantocrator înconjurat de îngeri, prooroci și patriarhi, iar pe pereți sunt pictate momente din viața Mântuitorului (în special ciclul Patimilor). Pe bolta altarului este pictată Maica Domnului cu pruncul, înconjurată de heruvimi și seerafimi, iar pe pereți se află scena Cinei cea de Taină, precum și chipuri de ierarhi.

            Biserica Mănăstirii Humor se remarcă prin faptul că are mai multe tablouri votive. Pe peretele vestic al naosului este zugrăvit domnitorul Petru Rareș și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața rotundă, barba scurtă, părul lung, iar pe cap poartă o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află Doamna Elena îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești. 

In colțul sud-estic al încăperii mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, este reprezentat ctitorul bisericii oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Bubuiog este îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou în care sunt reprezentați hatmanul și pârcălabul Daniil de Suceava și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. Acel boier a făcut Mănăstirii Humor mai multe danii.


Portalul de intrare în biserică cu ancadrament gotic

           Pe pereții bisericii sunt reprezentate multe elemente de factură locală cum ar fi: instrumente muzicale din Moldova (buciumul, cobza), animale care trăiau în Moldova (lupul,ursul, veverița ș.a.), diferite arme (sulița, arcul și sabia) sau țesături moldovenești (lavița, ștergare, ii). Pictura interioară, cel puțin parțial realizată de "Toma, zugrav de Suceava" (1535) pastreză schema iconografică accentuând mișcarea și umanismul expresiilor. In pronaos, picturile înfățișează Sinaxarul (calendarul) bisericesc, icoana Adormirii Maicii Domnului și a Sfintei Fecioare rugătoare, îngeri și profeți.

In biserica Mănăstirii Humor au fost înmormântați ctitorii și mai mulți demnitari ai Moldovei medievale. În încăperea mormintelor se află mormintele ctitorilor: marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa, Anastasia. Cele două morminte se află în nișe boltite amplasate în pereții sudic și respectiv nordic ai încăperii. Pe pereții de deasupra nișelor se află pictați cei doi soți (separat și nu împreună) îngenuncheați în fața Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului.

Tabloul votiv în care este reprezentată familia domnească a lui Petru Rareş

Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog se află într-o nișă boltită săpată în peretele sudic. Pe mormântul său se află o piatră de marmură frumos sculptată, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: "Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie" (1539). ^[17]

Soția ctitorului, Anastasia, a fost înmormântată într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: "Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile" (1527).

In pronaos se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), decedat în anul 1561. Pe lespedea sa funerară se află următoarea inscripție: "Aici este mormântul Prea Sfințitului nostru Părinte Eutimie - fost episcop de Rădăuți și care s-a înmormântat aici unde s-a călugărit - să-i fie lui pomenirea veșnică".

De asemenea, în partea stângă a pronaosului se află mormântul logofătului Solomon. Piatra sa funerară, împodobită de ginerele său Dumitru, este foarte ștearsă, iar inscripția este aproape ilizibilă. In partea dreaptă se află mormântul unui oarecare Gheorghe și un altul a cărui inscripție este ștearsă.

In camera mormintelor, bolta este acoperită cu scene din viața Sfintei Fecioare Maria. Sunt remarcabile icoanele de factură bizantină (sec.al 16-lea), portretele ctitorilor (firidele gropniței) și pietrele de mormânt.

In patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care sunt de menționat următoarele: 

* o catapeteasmă sculptată artistic și aurită. Deasupra sa este o cruce pe care se află următoarea însemnare: "Această răstignire a făcut-o chir Movilă mitropolitul Sucevei, fiind egumen la Humor arhimandritul Anastasie, în zilele domnului Petru Voievod în anul 7098 august 15" (1590). In inscripție se face referire la Gheorghe Movilă(Moghilă), mitropolit al Moldovei (1588-1591, 1595-1600 și 1600-1605), precum și la domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591).

· * un jeț domnesc din lemn, datând din secolul al XVI-lea și având pe montanții spetezei câte un cap de bour

· * un analoghion pe care se află următoarea inscripție: "L-au făcut Toma Fântânaru și soția sa Boghina la anul 7053 luna septembrie" (1545).

·    * o cruce mică de lemn, cu o inscripție în care se arată că a fost confecționată în anul 1623

·    * 6 icoane de dimensiuni mari, pictate în secolele XV-XVI. În acestea sunt reprezentați Mântuitorul Hristos (două), Maica Domnului (două), Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Arhanghel Mihail.

Ruinele caselor mănăstirești

 

Toader Bubuiog a construit, odată cu biserica, și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare, potrivit obiceiului existent în acea epocă. Chiliile au fost reparate și reconstruite în secolul al XVIII-lea.

După desființarea mănăstirii în 1783, chiliile s-au ruinat aproape complet. In clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.

In prezent, din aceste chilii nu mai există decât niște ruine pe latura de sud și de est. Ruinele caselor mănăstirești au fost incluse pe Lista monumentelor istorice a jud. Suceava

Turnul lui Vasile Lupu

           In anul 1641, domnitorul Vasile Lupu a împrejmuit biserica cu ziduri de piatră și a construit un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea pisanie: „Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149”.

       Turnul se află la nord-est de clădirea bisericii și făcea parte inițial din zidul de incintă al mănăstirii. În prezent, se mai observă doar câteva ruine din acest zid (pe laturile de vest și de est ale turnului). Clădirea turnului este sprijinită pe laturile de nord și de vest de două contraforturi înalte.

        Turnul are un plan pătrat cu latura de 8 m, un parter și trei etaje. Incăperile au bolți semicilindrice așezate alternativ pe direcții opuse (nord-sud, vest-est, nord-sud și vest-est). In încăperea de la parter se intră pe o ușă dispusă pe latura de sud. La primul etaj se ajunge de pe o scară exterioară cu trepte de lemn, susținute de console încadrate în zidărie. Scare se află pe latura de est și duce către o intrare aflată tot pe latura sudică. De la primul etaj se urcă la etajele superioare pe scări cu trepte de piatră înguste, cuprinse în grosimea zidăriei. Incăperile de la etaj sunt luminate prin ferestre mici cu cadre de piatră. La ultimul etaj se află un balcon de lemn așezat pe grinzi puternice sprijinite pe console de lemn. Acoperișul turnului este înalt și în patru ape, cu o rupere în pantă foarte pronunțată. El are învelitoare din șiță și se prelungește peste galeriile balconului.

            Turnul avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii complexului, împreună cu odoarele de preț ale mănăstirii. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în acele încăperi.

Turnul lui Vasile Lupu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Turnul clopotniță

Turnul clopotniță a fost construit în secolul al XIX-lea pe latura de est a ansamblului. El este confecționat din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în ansamblul mănăstirii, iar la etaj este camera clopotelor.

Turnul clopotniță a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Pictura mănăstirilor moldovenești-bucovinene din secolele 15-16 a adus cu ea unicitate de concepție, dar și de coloristică. Au rămas posterității albastrul de Voroneț, auriul de Moldovița, cărămiziul de Humor, verdele de Sucevița, verdele de Arbore și galbenul (ocrul) de Pătrăuți. Multe alte biserici ale vremii s-au bucurat de dăruirea coloristică a meșterilor, dar n-au avut șansa de conservare a operelor pictate.