Constantin
Brâncoveanu, ca domnitor de o aleasă cultură a epocii sale, distingându-se
prin inteligență și mult echilibru politic, reușește să înființeze tipografii
și să tipărească numeroase cărți. Din acest motiv mănăstirea Hurezi devine un puternic centru cultural al Țării Românești.
Aici a înființat domnitorul vestita bibliotecă,
rămasă peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu,
care mai numără în prezent aproximativ 4000 de volume. Catalogul bibliotecii
întocmit la 1791,
arată că aceasta dispunea pe vremea aceea de 382 de volume de carte tipărită și
46 de manuscrise.
De
remarcat este că dintre acestea 115 volume erau scrise în limba română. Despre importanța acestei
biblioteci grăiește inscripția din 1708,
aflată deasupra ușii edificiului:„Bibliotecă de hrană dorită sufletească
această casă a cărților imbie înțeleaptă îmbelșugare“.
Această bibliotecă
cuprinde importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer
(tipărită la Basel la 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite
la Basel în 1551), Novellae adăugate de Iustinian I cel
Mare Codexului său
(tipărite la Paris în 1568),
precum și lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan
Zonaras, Constantin Manasses).
Dragostea
de carte cu slovă românească a domnului erudit determină chemarea arhimandritului Ioan din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară „Varlaam și Ioasaf“.
Tot acesta va mai scrie „Pomelnicul
mănăstirii Hurezi“. Pe la 1754 a venit la Hurezi învățatul Rafail, a transcris „Halima“ (1783)
și a lasat importante însemnări despre Viața
lui Petru cel Mare și Istoria Rusiei.
Alt cărturar, Dionisie
Eclesiarhul, a scris, în 1788, „Intrebări și răspunsuri care ale
dumnelui Constantin
Cantacuzino, fratele răposatului Șerban Voievod
Cantacuzino“.
Dionisie
este și cel care pus în circulație o ediție în trei volume a culegerii O mie și una de
nopți. Mulți alți cărturari au lăsat de asemenea posterității
lucrări de importanță covârșitoare pentru cultura română.
Din bogata zestre a bibliotecii, adunată acolo de ctitor și
de cărturarii viesuitori, învățatul Gr. A. Tocilescu a găsit și ridicat, in
1885, pentru Muzeul National, 38 de manuscrise și 393 de cărți tiparite în
diferite limbi. Tot aici s-au păstrat vestitele calendare ale lui Brâncoveanu
din anii 1693, 1695, 1701, și 1703, precum și un frumos pomelnic. La schitul
Sfantul Ioan a activat și o școală de copiști de manuscrise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu