MĂNĂSTIREA TREI IERARHI

BISERICA TREI IERARHI



BISERICA TREI IERARHI - vedere aeriană



BISERICA TREI IERARHI -  turlele



BISERICA TREI IERARHI - vedere dinspre răsărit



BISERICA TREI IERARHI -  detalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI - detalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI - detalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI -  detalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI -  detalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI -  detalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI - Interior



BISERICA TREI IERARHI -  catapeteasma




BISERICA TREI IERARHI -  turlă



BISERICA TREI IERARHI -  detalii de arhitectură

BISERICA TREI IERARHI -  catapeteasma



BISERICA TREI IERARHI - etalii de arhitectură



BISERICA TREI IERARHI - interior cu catapeteazmă

In anul 1634 pe tronul moldovei s-a ridicat marele vornic Vasile Lupu,  boier înțelept și luminat, iubitor de frumos și mai ales ănchinător de credință. Intre anii 1634-1653, cât timp a durat domnia sa, Moldova a cunoscut o înflorire culturală fără precedent. Indată după înscăunare, drept credinciosul Vasile Lupa a trecut la ridicarea unei biserici, inchinată Sfinților Trei Ierarhi. Aceasta a devenit strălucita și renumita "Mănăstire Trei Ierarhi", din Iași. Lăcașul s-a afimat, încă de la început printer cele mai valoroase edificii religioase ale țări, atrăgând admirația fără limite a tuturor clericilor sau a laicilor care i-au pășit incinta.

            Monument de arhitectură și de artă sculpturală de o excepțională valoare, biserica a avut destinația de a deveni necropolă domnească, reflectând aspirația domnitorului spre lumea bizantină. In ălțat între anii 1637-1639, edificiul religios a combinat structuri și forme tradiționale moldovenești cu materiale prețioase și o decorație fastuoasă.

            Pe fața sudică a bisericii este gravată pisania care spune:  "...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...".

             Hramul folosit situează edificiul într-o lume care a fost aceea a Sfinților Părinți ai Bisericii, apărători ai dogmelor niceene (Niceea anul 325 e.N), aureolați de cunoaștere și renumiți pentru zelul lor. Dacă atunci, în acel frământat al IV-lea secol creștin, cei trei teologi luptaseră pentru a salva unitatea bisericii, iată cum constructorii bisericii ce le poartă numele au reușit douăsprezece secole și jumătate mai târziu să contopească numeroase influențe din lumi distincte într-un singur monument, legat structural tradiției locului. Spațiul ecleziastic astfel constituit și-a câștigat un loc de prim rang în arta românească, în istoria poporului, a țării și în Biserica Ortodoxă. El reușește să ilustreze o perioadă istorică semnificativă cu confluențe benefice și este reprezentativă pentru spiritul creator al unei societăți care, prin realizările ei artistice, e unică.

           Vasile Lupu a fost una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. In timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de Constantinopol se găsea într-o situație critică - strivită de datorii, dominată de intrigi și lovită de dezordini -, Vasile Lupu a intervenit și a încearcat să restabilească lucrurile; de asemenea mai târziu el a achitat datoriile Sfântului Mormânt și pe cele ale mănăstirilor de pe Muntele Athos și a făcut numeroase donații ca inițiator al unor opere de cult și caritate creștin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria și Grecia.

           Biserica Trei Ierarhi, remarcabilă mărturie a măreției domnului moldovean, se ridică în inima Iașului, înconjurată încă de la început de bisericile Sf. Nicolae, Sf. Sava, Golia și Barnovschi, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase și laice, atrase  de centrul tradițional al orașului, de locul pe care istoria l-a înnobilat. Impresionantă, făcută parcă pentru a uimi sufletul contemporanilor, construcția răspunde dorinței de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron și-a luat numele de Vasile și a pătruns în visul bizantin". Și, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iași reflectă aspirația spre această lume minunată a Bizanțului.

Pisania originală a bisericii, întocmită in limba slavonă și așezată încă și astăzi deasupra ușii de intrare, mărturisește următoarele: "Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu, robul stăpânului Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, și cu Doamna noastră, Tudosca, și cu dăruiții de Dumnezeu copii, Ioan Voievod și Maria și Rucsandra, am zidit această sfântă rugă, în numele Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur. Și s-a sfințit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam, la 7147, mai 6."

In chiliile de la Trei Ierarhi s-au petrecut evenimente de mare importanta pentru educația si cultura românească In 1640, aici era instalată prima tipografie din Moldova, unde aveau sa fie tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul sau tratat despre cele Șapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum și Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.
Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, au  fost dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia și Sinodul de la Constantinopol,, ca rasplată pentru ajutorul generos pe care acesta il oferise Patriarhiei Ecumenice. Au fost aduse de la Constantinopol și așezate într-o nișă special zidită cu acest scop. Nișa este împodobită cu marmură, pietre prețioase și mozaicuri ilustrând viața Sfintei. Racla cu moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitulVarlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. In ziua de 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași după sfințirea acesteia la 23 aprilie 1887.

In prezent moaștele se află în Catedrala Mitropolitană. Nișa a adăpostit apoi racla cu moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu, în anul 1650. Confiscate de autoritățile comuniste, în anul 1975, moaștele marelui ierarh au fost readuse la Iași, în data de 28 decembrie 2000.

Un eveniment din viața lăcașului a fost Sinodul interortodox de la Iași din 1642 (ale cărui lucrări s-au desfășurat în fosta trapeză a Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi“, cunoscută astăzi drept Sala Gotică), care a adoptat celebra Mărturisire de credință ortodoxă. Un altul s-a petrecut în  anul 1645 când aici a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului fost stareț la Mănăstirea Galata. La data de 28 februarie 1821, în curtea mănăstirii, s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea lui Alexandru Ipsilanti, care a prezentat o Proclamație în care afirma obiectivele Eteriei, în lupta de eliberare a popoarelor din Balcani.

De-a lungul istoriei, mănăstirea voievodală a trecut prin încercări grele. Ea a fost jefuită de păgâni, în anii 1650 și 1686, și zdruncinată din temelii de cutremurele de pământ din anii 1711, 1781, 1795 și 1802. Lucrările de consolidare și reparațiile au venit abia după Războiul de Independență. Primele lucrări de consolidare privind arhitectura bisericii au avut loc în anul 1877, apoi între anii 1882-1887.

Fără a putea fi totuși egalată, principala ctitorie a lui Vasile Lupu a fost folosită ca sursă de inspirație pentru construcția și decorarea bisericii din marele ansamblu arhitectural al mănăstirii de la Cetățuia (1669-1672) în imediata apropiere a Iașului precum și a bisericii mănăstirești de la Putna.

 Pictura și amenajarea interiorului a durat până în anul 1898, resfințirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la Trei Ierarhi își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

In curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică a fost adusă de la Kiev datorată ajutorului mitropolitului mitropolitul Petru Movilă, a fost condusă de starețul mănăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazania a mitropolitului Varlaam.

Cu ocazia lucrărilor de restaurare datorate arhitectului André Lecomte du Nouy în anii 1882-1890, biserica Trei Ierarhi și-a văzut distrusă pictura interioară originală. Anumite intervenții controversate au marcat atunci o etapă caracteristică în procesul restaurărilor în România, animată de acțiuni și dezbateri publice, de o luptă de opinii între intelectualii epocii și mediile oficiale, care au condus în final la afirmarea câtorva principii corecte privind protecția și restaurarea monumentelor istorice. Fără a putea fi totuși egalată, principala ctitorie a lui Vasile Lupu a fost folosită ca sursă de inspirație pentru construcția și decorarea bisericii din marele ansamblu arhitectural al mănăstirii de la Cetățuia (1669-1672) în imediata apropiere a Iașului precum și a bisericii mănăstirești de la Putna.

Actuala infățisare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfășurate în perioada anilor 1882-1904. S-a păstrat intactă structura exterioară, datorită căreia mănăstirea este unică în cadrul arhitecturii ecleziastice românești. Biserica Sfinții Trei Ierarhi a fost resfințită în anul 1904, în vremea regelui Carol I.

Piesele de mobilier care împodobesc interiorul bisericii, proiectate de arhitectul francez și lucrate la Viena și Paris, intre anii 1889-1890, au fost donate mănăstirii de către regele Carol I și regina Elisabeta, noii ctitori ai bisericii. Scaunele domnești, scaunele arhierești și stranele, din bronz aurit, cu inserții de email și fildeș, au înlocuit aceleași obiecte, sculptate odinioară, în lemn exotic, la Constantinopol. Candelabrele actuale, din bronz aurit, le-au înlocuit pe cele din argint, dispărute în timpul restaurării. Clădirea Muzeu, în care se află "Sala Gotică", a fost construită de domnitorul Vasile Lupu. De-a lungul vremii, această clădire a fost restaurată de mai multe ori. Ultima restaurare a avut loc în anul 1960. Icoana împărătească a Sfinților Trei Ierarhi, păstrată în Sala Gotică, stă mărturie singulară asupra frumuseții catapetesmei executate la Moscova, în anul 1639.

Peste timp, in anul 1888, paraclisul aflat in Sala gotica, care adăpostea temporar racla Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost martorul celei mai cunoscute și uimitoare dintre faptele minunate ale sfintei, ale cărei moaște nu au fost atinse de puternicul incendiu din noaptea de 26 decembrie, deși totul în jur a ars.

Monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldovenești din sec.al 16-lea - un plan triconic influențat de biserica Galata, având totuși o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcție al bolților, cuprinde două registre suprapuse de patru și respectiv opt arce de boltă dispuse oblic și care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reușesc să reducă diametrul clopotniței. În exterior, pe fațade, aranjarea elementelor decorative ne amintește de biserica mănăstirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) și împărțirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influența goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul ușilor, chenarele cu baghete și arce în acoladă.

Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular și o așază între cele mai originale creații ale artei moldovenești, este contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate și proporționate, și decorațiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafața celor patru fațade, inclusiv contraforturile și arhivoltele de pe laturi și de la baza clopotnițelor".Ornamentațiile sunt din cele mai variate: nișe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor rusești, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite și în Georgia și Armenia, paramentul împărțit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjează într-o unitate căreia lumina pare să-i dea viață. În plus subliniată printr-o colorare lazurit pusă în evidență prin aurire, această decorație contribuie din plin la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi și-a câștigat-o încă de la construcția sa. Pictura a fost realizată de cei mai vestiți meșteri; Sidov Pospeev, Iacob Gavrilov, împreună cu pictorii moldoveni Nicolae Zugravu cel bătrân și Ștefan. O magnifică broderie de piatră îmbracă în întregime zidurile bisericii. Este vorba de blocuri de piatră, sculptate unul câte unul, cu o minuțiozitate perfectă, într-o asociere de stiluri complet diferite, sudate ulterior între ele cu plumb topit. Acest stil care împrumuta elemente caucaziene, bizantine, gotice, baroce, ar fi riscat în alte condiții să conducă la un eșec din punct de vedere artistic, însă la "Trei Ierarhi" s-a concretizat într-o capodoperă.

Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoțit pe patriarhul Macarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în sec.al 16-lea, după ce a examinat cu mare atenție edificiul, și-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă și publicată la București în 1900, în traducere românească.

Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul in întregime și care au fost inițial aurite, combină elemente turcești, arabe, georgiene, armene și persane cu motive arhitecturale românești, într-o superbă dantelărie în piatră. Pot fi numarate peste treizeci de registre de motive decorative, care nu se repetă, acestea împodobind biserica de la temelie și până în vârful turlelor.

Pridvorul are două intrări (nord și sud) și este acoperit de două bolți mici. Trecerea în pronaos se face printr-o ușă cu aspect de portal, încadrată de cinci muluri cu profil gotic și de două rame dreptunghiulare. Pe ușa turnată în bronz sunt reprezentați în basorelief cei doisprezece Apostoli. Deasupra ușii se află icoana Sfinților Trei Ierarhi, lucrată în mozaic aurit.

In arhitectura originală, pronaosul era despărțit de naos printr-un zid masiv, înlocuit în urma lucrărilor de restaurare cu trei arcade susținute de doi stâlpi. In pereții laterali ai pronaosului se află patru morminte, câte două pe fiecare parte, săpate sub formă de nișe boltite. Aici sunt depuse osemintele familiei ctitorului și ale domnitorilor Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. In interiorul mănăstirii sunt înhumate mai multe personalități de rang domnesc, printre care Tudosca, prima soție a lui Vasile Lupu, și Ștefan-vodă, fiul lor

Iconostasul bisericii datează de la sfârșitul sec.al 19-lea, când a fost necesară înlocuirea vechiului iconostas. Acesta a fost sculptat în marmură de Carrara și decorat cu mozaicuri și emailuri. Candelele, sfeșnice și întregul mobilier bisericesc datează din aceeași perioadă a ultimei restaurări și au fost lucrate în bronz împodobit cu fildeș și pietre prețioase.

In vara anului 1994, Biserica Sfinții Trei Ierarhi a redevenit mănăstire, având viață de obște și program liturgic monahal.

Azi, mănăstirea Trei Ierarhi are mai bine de 350 de ani. Ea reprezintă un monument inconfundabil, care păstrează toată puterea tradiției. Patina timpului care estompează azi strălucirea decorației de altădată îi împrumută în schimb sobrietatea vârstei.