MĂNĂSTIREA ROHIA

Printre valoroasele monumente bisericeşti şi de artă religioasă din Ţara Lapuşului  un loc de frunte îl ocupă Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia. Aşezată într-un cadru pitoresc, în vârful unui deal,  ascunsă în pădurile de fag şi de stejar, Mănăstirea Rohia constituie locul privilegiat al căutătorilor de linişte şi reconfortare sufletească, al iubitorilor de frumos artistic şi natural.

In „Țara Lăpușului”, în partea de sud a județului Maramureș, la o distanță de cca. 50 km de orașul Baia Mare și 43 km de orașul Dej se află Mănăstirea tânără Rohia.

Mănăstirea Sfânta Ana-Rohia a luat ființă în anul 1923. Ctitorul ei a fost Nicolae Gherman, din satul de la poalele „Dealului viei”, deal pe care se găsește astăzi mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în numele fiicei sale, Anuța, care a murit la vârsta de 10 ani.

In 1923, Nicolae Gherman a construit o bisericuță din piatră și cărămidă, care avea dimensiunile: 17,80 m lungime, 5,70 m lățime, 13 m înălțime și o casă monahală. In 1926 mănăstirea a fost sfințită de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului în prezența a peste 1000 de credincioși, luând naștere „primul așezământ de acest fel” în Ardealul alipit. Lăcașul a rămas la stadiul de schit din cauza accesului greu pe deal.

Din 1965-1970 când s-a introdus curentul electric s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”.

Biblioteca mănăstirii este formată din aproximativ 40.000 de cărţi şi reviste în limba română, germană, maghiară, franceză,engleză şi neogreacă din variate domenii. Muzeul mănăstirii adăposteşte o bogată colecţie de cărţi vechi bisericeşti, icoane pe sticlă şi lemn, datând din secolul al XVIII-lea, o colecţie de flori de mină şi o colecţie de exponate ale artei populare din Ţara Lăpuşului.

După 1990 obștea mănăstirii condusă de tânărul stareț Justin Hodea a ajuns la peste 25 de viețuitori, motiv pentru care s-a dorit construirea unei biserici mult mai mari. In 1996, vechea bisericuță a fost demolată, iar pe locul ei s-a construit o noua biserică, deși ar fi trebuit păstrată cea veche, din respect pentru efortul ctitorului.

Elementele definitorii ale noii construcții sunt: biserica chivot are formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc la intrare și un singur turn cupolă ce conține elemente moldovenești. Are o înălțime de 48 m de la bază și o lungime de 22 m, iar la subsol se găsește paraclisul catacombă. In 2001, s-a construit Poarta din sat și s-a ridicat o biserică și o casă din lemn.