BISERICA "44 IZVOARE" - VÂLCEA

Nordul Olteniei este atât de bogat în locașuri creștin ortodoxe încât se poate compara cu Muntele Athos, sau cu Meteora gracă. Comuna Costești aflată chiar la poalele unor munți minunați beneficiază de numeroase monumente istorice pe lângă cadrul natural deosebit. Românii au binecuvantat locul cu două manstiri și 10 biserici, plus două capele, o pestera a Liliecilor, fapturi ciudate în slujba cinstitului Grigore Decapolitul, muzeul Trovanților, unici in Europa ca forme si compozitie, Parcul National Buila-Vânturarița, trasee și peșteri și peisaje răpitoare, ca de poveste.

Comuna Costești este compusă din patru sate: Costesti, care este și centrul asezării, Văratici, Bistrița și Pietreni. Comuna, pe lângă faptul că este așezată într-o zonă muntoasă mirifică, are și o istorie ce se intinde, așa cum arată mărturiile arheologice, pe mai multe milenii. Cu toate acestea, prima atestare documentară a Costeștilor a apărut într-un hrisov emis de domnitorul Neagoe Basarab la data de 11 octombrie 1512.

Comuna Costesti atrage nu numai prin frumusetea naturii, ci si prin zestrea culturală, prin monumentele istorice și lăcașurile ei de cult. Pe teritoriul comunei se află o serie de monumente istorice de o importanta deosebită privind cultura și civilizația romanească: Mănăstirea Bistrița (1494), Mănăstirea Arnota (1634), Schitul Păpușa (sec.al 16-lea), Biserica din Peșteră (1633), Biserica Sfintii Ingeri (sec.al 17-lea), Biserica Peri (1689), Biserica Ciorobești (1750), Biserica Grușețu (1801), Biserica Grămești (1664) și Biserica 44 de izvoare (1701).

Biserica 44 de Izvoare este situată în satul Pietreni, la extremitatea nord-vestică a acestuia, și la poalele Munților Buila-Vânturarița,fiind înconjurată de codrii seculari și livezi de pruni și meri. Biserica se află pe malul stîng al râului Costești, la ieșirea acestuia din Cheile cu acelasi nume.

Numele bisericii - "44 de izvoare" - vine probabil de la mulțimea izvoarelor ce se găsesc în zonă. Chiar în comuna Costești se găsesc mai multe izvoare minerale cu calități vindecătoare, de care nu mai stiu decât localnicii. Pe vremuri, în localitate a funcționat și o bază de tratament care este acum în paragină

La început biserica a fost metoc al Mănăstirii Bistrița, fiind cunoscută sub numele de "Schitul de sub Piatră". Schitul este atestat documentar din anul 1701 conform inscripției de la intarare. Aceasta biserică a fost construită de egumenul Ștefan al Mănăstirii Bistrița, și poartă haramul Sfântul Ierarh Nicolae. Din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica și un zid de incintă.

            Biserica 44 de Izvoare este o biserică simplă, în formă de navă, cu pridvor închis parțial (ulterior), naos și altar, având ca ornamentație exterioară câteva brâuri de caramidă aparentă și pe zidul de vest cu icoana Sfântului Ștefan. Ea este acoperită cu șiță, acoperișul în patru ape fiind de o zveltețe foarte elegantă.

            Pictura interioară este opera pictorului bistrițean Efrem Zugravul. Pictura este, din păcate, deteriorată în urma fisurării pereților, ca urmare a zguduirilor produse de exploziile din cariera de piatră Bistrița, aflată în apropiere. Același fenomen distructiv se resimte și la Mănăstirea Arnota din apropiere.

            Biserica a fost vizitată de regele Carol I si de Alexandru Odobescu. De la biserică, pe o poteca înspre nord-vest, se poate ajunge, după cinci minute de urcuș, în Cheile Costeștilor.

Nordul Olteniei este atât de bogat în locașuri creștin ortodoxe încât se poate compara cu Muntele Athos, sau cu Meteora gracă. Comuna Costești aflată chiar la poalele unor munți minunați beneficiază de numeroase monumente istorice pe lângă cadrul natural deosebit. Românii au binecuvantat locul cu două manstiri și 10 biserici, plus două capele, o pestera a Liliecilor, fapturi ciudate în slujba cinstitului Grigore Decapolitul, muzeul Trovanților, unici in Europa ca forme si compozitie, Parcul National Buila-Vânturarița, trasee și peșteri și peisaje răpitoare, ca de poveste.

Comuna Costești este compusă din patru sate: Costesti, care este și centrul asezării, Văratici, Bistrița și Pietreni. Comuna, pe lângă faptul că este așezată într-o zonă muntoasă mirifică, are și o istorie ce se intinde, așa cum arată mărturiile arheologice, pe mai multe milenii. Cu toate acestea, prima atestare documentară a Costeștilor a apărut într-un hrisov emis de domnitorul Neagoe Basarab la data de 11 octombrie 1512.

Comuna Costesti atrage nu numai prin frumusetea naturii, ci si prin zestrea culturală, prin monumentele istorice și lăcașurile ei de cult. Pe teritoriul comunei se află o serie de monumente istorice de o importanta deosebită privind cultura și civilizația romanească: Mănăstirea Bistrița (1494), Mănăstirea Arnota (1634), Schitul Păpușa (sec.al 16-lea), Biserica din Peșteră (1633), Biserica Sfintii Ingeri (sec.al 17-lea), Biserica Peri (1689), Biserica Ciorobești (1750), Biserica Grușețu (1801), Biserica Grămești (1664) și Biserica 44 de izvoare (1701).

Biserica 44 de Izvoare este situată în satul Pietreni, la extremitatea nord-vestică a acestuia, și la poalele Munților Buila-Vânturarița,fiind înconjurată de codrii seculari și livezi de pruni și meri. Biserica se află pe malul stîng al râului Costești, la ieșirea acestuia din Cheile cu acelasi nume.

Numele bisericii - "44 de izvoare" - vine probabil de la mulțimea izvoarelor ce se găsesc în zonă. Chiar în comuna Costești se găsesc mai multe izvoare minerale cu calități vindecătoare, de care nu mai stiu decât localnicii. Pe vremuri, în localitate a funcționat și o bază de tratament care este acum în paragină

La început biserica a fost metoc al Mănăstirii Bistrița, fiind cunoscută sub numele de "Schitul de sub Piatră". Schitul este atestat documentar din anul 1701 conform inscripției de la intarare. Aceasta biserică a fost construită de egumenul Ștefan al Mănăstirii Bistrița, și poartă haramul Sfântul Ierarh Nicolae. Din vechiul schit nu s-a mai păstrat decât biserica și un zid de incintă.

            Biserica 44 de Izvoare este o biserică simplă, în formă de navă, cu pridvor închis parțial (ulterior), naos și altar, având ca ornamentație exterioară câteva brâuri de caramidă aparentă și pe zidul de vest cu icoana Sfântului Ștefan. Ea este acoperită cu șiță, acoperișul în patru ape fiind de o zveltețe foarte elegantă.

            Pictura interioară este opera pictorului bistrițean Efrem Zugravul. Pictura este, din păcate, deteriorată în urma fisurării pereților, ca urmare a zguduirilor produse de exploziile din cariera de piatră Bistrița, aflată în apropiere. Același fenomen distructiv se resimte și la Mănăstirea Arnota din apropiere.

            

.