SABIA DE PARADĂ a lui ALEXANDRU IOAN CUZA

Sabia se află astăzi în patrimoniul Muzeului Naţional Cotroceni şi pe lângă valoarea artistică, inclusiv materială, are şi o deosebită semnificaţie privind istoria relaţiilor româno-sârbe.

La sfâeşitul anului 1862 prin teritoriul Principatelor Unite a trecut un convoi de 500 de care cu arme şi muniţii venite din Rusia pentru Serbia. Convoiul a creat mari probleme diplomatice. Ministrul de Externe al Turciei a cerut, prin reprezentantul său la Comisia Europeană a Dunării ca transportul de arme să fie sechestrat. La acţiune s-au alăturat şi consulii austriac şi englez, care, anterior, se mai prezentaseră la Cuza, dar primiseră un răspuns că nu se ştie nimic despre un astfel de convoi.

Domnul Unirii nu s-a lăsat impresionat de presiuni şi cu abilitatea sa diplomatică a tergiversat luarea vreunei decizii contrare convoiului,, cu toate că a primit intervenţii şi de la Franţa şi Prusia.

La jumătatea lunii decembrie, transportul cu 40.000 de puşti, 10.000 de carabine, 30.000 de pistoale, etc., nu numai că nu a fost oprit, dar a trecut Dunărea la sârbi. Pentru protejarea şi tranzitarea în bune condiţii a carelor cu armament, Domnul a luat şi măsuri de ordin militar. Au fos concentrate trupe pe Dunăre, cu ordin să apere convoiul chiar prin luptă la baionetă şi cu artilerie, până la trecerea peste Dunăre. Sârbii concentraseră în zonă circa 8.000-10.000 de soldaţi. Turcii aveau la Vidin circa 5.000 de soldaţi dar nu au îndrăznit să atace convoiul.

După trecerea armelor, ofiţerii români care protejaseră transportul au fost invitaţi la un banchet, dat în cinstea lor, la Raduevatz. La scurtă vreme, armata română a primit, în semn de recunoştiinţă, din partea guvernului sârb 24 de tunuri, iar domnitorul Alexandru Ioan I-ul Cuza a primit o delegaţie de ofiţeri sârbi, care i-au înmânat, din partea peincipelui Mihail Obrenovici, o sabie de paradă, lucrată la Viena.

Lama poartă încrustaţia semnificativă, AMICUS CERTUS IN RE INCERTA (Prieten sigur în vremuri nesigure). Mânerul îl înfăţişază pe Sfântul Andrei (Patronul Serbiei), la picioarele căruia se află un leu şi un vultur (simbolizând Serbia şi România), luptându-se cu un şarpe (simbolizând Turcia). Teaca, terminată cu un cap de leu, este împodobită cu sute de diamante şi smaralde. Pe ea apar monogramele lui Cuza şi Obrenovici.

Sabia de paradă a fost purtată de Cuza la deschiderea Corpurilor Legiuitoare, la 15 noiembrie 1863. tot la începutul anului 1863, cele două ţări au deschis reciproc agenţii diplomatice similare unor state suverane.