Actuala Biserică Domnița Bălașa din București a fost
construită în anii 1881 - 1885, în stil neoromantic și neobizantin după
planurile de arhitectură întocmite de Alexandru Hristea Orăscu împreună cu Carol Benesch și Hartman și
avizate de André Lecomte du Noüy. Are un plan în formă de cruce latină , la care se adaugă absida poligonală a altarului. Biserica
este declarată monument istoric și este înscrisă în Lista monumentelor istorice din București, sector 5, sub denumirea de Biserica „Înălțarea Domnului” - Domnița Bălașa.


Numele bisericii provine de la prima
biserică ridicată pe acest loc, în anii 1743-1744, ctitorită fiind de Domnița
Bălașa și de soțul ei, marele ban Manolache Rangabe,
zis Lambrino. Această primă biserică fost demolată în 1871. Pe locul altarului,
în 1883 s-a pus o piatră comemorativă.

Monumentul funerar al Domniței Bălașa
în actuala biserică a sa.
Monumentul funerar al Domniței Bălașa
în actuala biserică a sa.
In 1750, Domnița Bălașa a
înălțat alături de prima ctitorie, pe locul bisericii actuale, o a doua
biserică, cu hramul Înălțarea Domnului, lângă care a înființat o școală și un
azil de bătrâni. Clădirea bisericii, șubrezită de cutermurul 1838, a fost
demolată.

Biserica ridicată de Safta Brâncoveanu
Biserica ridicată de Safta Brâncoveanu
Intre
1838-1842, pe același loc, s-a construit o a treia biserică cu același hram.
Ctitor a fost Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și
a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, fondatoarea
Spitalului Brâncovenesc. Deoarece terenul pe care a fost clădită era expus
inundațiilor Dâmboviței, această biserică s-a degradat repede, astfel că, după
numai 40 de ani, a trebuit sa fie demolată în 1881. S-a păstrat doar pisania
acestui lăcaș, prinsă în zisul actualei biserici.


Biserica
existentă în prezent a fost zidită în perioada 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta fiind a patra pe aceste
locuri. Efor a fost Mitropolitul Calinic Miclescu,
epitropi fiind N. Bibescu și T. Văcărescu.
In
cartea sa Bucureștii de altădată, Constantin Bacalbașa a descris
pe scurt ceremonia ce desfășurată marți 14/28 iunie 1881, zi aleasă pentru
punerea pietrei fundamentale a bisericii Domnița Bălașa, ce începea a fi
reconstruită pentru a patra oară, dobândind înfățișarea sub care o cunoaștem
azi:
“Această
biserică a fost clădită întâia oară în anul 1744 de către domnița Bălașa, fiica
prințului Constantin Basarab Brâncoveanu, reclădită în 1831 de către banul
Grigore Basarab Brâncoveanu, din nou reclădită în 1838 de băneasa Safta Grigore
Basarab Brâncoveanu. După ce serviciul divin a fost oficiat de mitropolitul
primat, s-a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirii. Acest act a
fost închis într-un tub de sticlă, unde au fost introduse și câte o piesă nouă
din toate monedele românești de metal ale epocii, de la piese de un ban la până
la cea de aur, de 20 de lei. Tubul a fost învelit în câte o foaie a tuturor
ziarelor ce apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub, de
metal. Regele, regina, mitropolitul primat și doamnele de onoare au primit câte
un șorț de satin alb, cu ciucuri de aur. Apoi regele, cu sculele de argint ce i
s-au dat, a pus întâia cărămidă pe piatra fundamentală sub care a fost închis
tubul, a doua cărămidă a pus-o regina, a treia, mitropolitul și așa mai
departe. Arhitectul a fost Alexandru Orăscu, asistat de Dobre Nicolau și Beneș.


In interiorul bisericii, în două nișe
laterale, mormintele Domniței Bălașa (1693-1752), a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu și al Domniței
Zoe Brâncoveanu (1800-1892), soția domnitorului Gheorghe
Bibescu. Monumentul funerar al Domniței Bălașa ("Întristarea"),
este opera sculptorului Ion Georgescu,
iar monumentul Domniței Zoe Brâncoveanu, de pe partea opusă, este opera
sculptorului francez Jules Roulleau.



Edificiul
este structurat pe 4 abiside laturale, marcate de cele 4 turle octogonale.
Turla mare marcheaza centrul naosului. Interiorul este si mai
spectaculos. Trecând peste descrierea picturii neorenascentiste, foarte
curioasă este prezența a doua statui în interiorul bisericii. Este neobisnuit
ca într-o biserică ortodoxă sa se găseasă statui, dar în acest caz, statuile
marchează mormintele Domnitei Balasa și al Domniței Zoe Brâncoveanu.
Alte elemente interesante sunt cele doua jilțuri prezente
în apropierea altarului. Aici stăteau Regele si Regina când luau parte la slujbe, fapt
evidențiat și de prezența stemei regale deasupra fiecarui jilț.
Blazonul
regal al Regelui Carol I a dispărut de pe jilț în anii negri din punct de
vedere cultural ai socialismului, dar deviza regala „Nihil Sine Deo” inca se
mai poate citi.
Biserica
mai impresionează și prin vitraliile deosebite, lucrate la Miunchen, prin ușile
masive de la intrare și prin catapeteasmă.
Cu ocazia Sărbătorilor Pascale din anul 2000, la
slujba din noaptea dintre 29 și 30 aprilie au participat fostul suveran Mihai al României și soția sa, principesa
Ana de Burbon Parma, cât și fostul premier Victor
Ciorbea și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, învinuit de presă că a fost colaborator al Securității comuniste.


In interiorul bisericii, între pronaos și naos, pe
partea dreaptă se găsește mormântul domniței Bălașa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a
făcut monumentul funerar, din marmură albă. Pe un postament decorat cu rozete
și colonete, este montat un mic sarcofag,
la rândul lui atent uvrajat, cu șiruri de denticuli, blazoane, flori de crin și
lauri, deasupra căruia un înger stă de pază. Așezată pe prima treaptă a
soclului, abandonată meditației, o femeie întruchipează durerea. Veșmântul
amplu, capul lăsat pe palma
stângă, profilul nobil, cu părul strâns în coc, cununa de lauri din mâna ei
dreaptă, executate cu mult realism, au, dincolo de aparența familiară și de
mesajul ușor de descifrat, tensiunea unei trăiri ce pare că nu se va irosi și
nu se va banaliza niciodată.

Monumentul funerar al Domniței Bălașa este
înscris în Lista
monumentelor istorice din București, sector 5.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu